“Citește si dă mai departe”

 

PROTOCOALELE ÎNȚELEPȚILOR SIONULUI

 

sau altfel spus:

 

PLANURILE DOMINĂRII ÎNTREGII LUMI, INIȚIATIVĂ FIXATĂ SĂ SE REALIZEZE PÂNĂ ÎN ANUL 2000 ÎN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, ÎNTOCMITE DE CONDUCĂTORII FRANCMASONERIEI MONDIALE CU OCAZIA MARELUI CONGRES SECRET FRANCMASONIC DE LA BÂLE, ELVEȚIA, CARE A AVUT LOC ÎN ANUL 1897 

 

 

Motto: “Cunoașteți adevărul și acesta vă va elibera!”

 

PREFAȚĂ

OBSERVAȚII PE MARGINEA PROTOCOALELOR

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL III-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC 

AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL VI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL VII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL IX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL X-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XVII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

AL XVIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL XIX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL XXI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL XXII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC   

AL XXIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

COMENTARIU 

 

(preiau acest text arhivat)

 

PREFAȚĂ     [înapoi la Cuprins]

 

       Este un fapt psihologic cunoscut că majoritatea criminalilor mărturisesc crima înainte de a muri. Protocoalele Maeștrilor Francmasoni constituie o asemenea dovadă. Ce sunt aceste protocoale decât o îngrozitoare mărturisire a tuturor suferințelor și mizeriilor pe care le-au provocat și încă le mai provoacă FRANCMASONII. Ele ne oferă totodată cheia secretă pentru a înțelege tot răul făcut de ei ce bântuie astăzi în omenire. În "lumina" Protocoalelor se pătrund mai exact și mai adânc adevăratele cauze ale frământărilor sociale și politice, generate cu o diabolică abilitate de FRANCMASONI, de la Marea Revoluție Franceză încoace.

 

       Astăzi, însă, lumea a început să se deștepte. O puternică suflare antimasonică, nu retrogradă, nu obscurantistă, nu pornind din motive religioase, ci luminată, națională, izvorâtă din adâncul instinctului de conservare, se ridică ACUM tot mai impunătoare din Statele cele mai înarmate în lupta pentru existență. Această mișcare crește pe zi ce trece, cucerește pe indiferenți și convertește pe umanitariști, care totuși simt că Patria este mai aproape decât Umanitatea. Lumea creștină a început să vadă primejdia, îi simte apăsarea și încet, dar sigur, se ridică în sufletul fiecărui român revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile înșelătoare și cosmopolite, înfățișate de ea cu viclenie lumii întregi.

 

     ATENȚIE! Protocoalele sunt un monument de acțiune satanică și reprezintă izvorul tuturor ticăloșiilor umane actuale.

 

       Protocoalele pun în lumină CAUSA CAUSORUM a decadenței lumii actuale, atât la nivelul individului, cât și la nivelul statului.

 

       Citirea Protocoalelor trebuie să se facă temeinic, fără grabă, ca și citirea unui document rarisim, de înțelegerea căruia depinde soarta întregii umanități.

 

       Pentru a înțelege faptele petrecute și decadența în care trăim, Protocoalele trebuie citite de cel puțin trei ori, eventual memorându-se, pentru a ne fi mai mereu la îndemână.

 

       În Protocoale, francmasonii vorbesc și hotărăsc în secret și conspirativ; urmăriți-i deci cu atenție, cu foarte mare atenție. După ce ați terminat de citit, prezentați această broșură unică și altora, aceasta fiind o datorie morală și o cale de apărare a întregii umanități.

 

       Protocoalele conțin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stăpânire a întregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale încheiate de diferitele secțiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a ținut în Elveția, la Bâle (Basel), în 1897, și formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat și comunicat unor anumiți "inițiați", pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete.

 

       Despre modalitatea în care au căzut în mâinile "profanilor" aceste Protocoale, există două versiuni: prima, că au fost copiate de o femeie, soție sau amantă a unui "inițiat", fiind apoi comunicate creștinilor pentru ca aceștia să se pună în gardă și să ia măsuri de apărare; a doua, că au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii îl aveau într-o casă dintr-un oraș alsacian.

 

       Lojele masonice au fost înființate pentru a servi în lupta pentru supremație, luptă care are un pronunțat caracter antireligios și în special anticreștin. Un grup ocult de francmasoni de grad foarte înalt (Ierarhia Superioară Secretă) le dirijează, inspiră, subvenționează și, fără ajutorul dat de acest grup, victoria lor nu ar fi posibilă.

 

       Într-o zi, când, conform opiniei lor, popoarele creștine vor fi dezbinate de francmasoni și învrăjbite unul împotriva celuilalt de presa și literatura bolnavă - la adăpostul liberalismului -, prin atentate, corupție și demoralizare, prin degenerare cauzată de tutun, alcool, droguri etc., prin criză economică mondială, prin lovituri de stat în diferite țări, se va ajunge la un Guvern Mondial de sorginte masonică.

 

       Războaiele interne și conflictele mondiale, pe care francmasonii știu să le dezlănțuie, vor grăbi venirea domniei despotismului masonic, în locul liberalismului statelor creștine. Atunci, în afară de "religia" masonică, toate religiile vor fi desființate.

 

       Un singur stat va fi suficient să cadă în mâinile francmasonilor, și apoi toate celelalte vor cădea unul după altul, pentru ca, în final, "Regele" masonilor să domnească peste toată planeta astfel subjugată.

 

       După cum vedem în zilele noastre, se merge cu pași repezi spre finalizarea planului masonic, căci aceste "profeții", concretizate în cele 24 de Protocoale în anul 1897, deci acum aproape 100 de ani, au dus la subjugarea Rusiei de către francmasoni, Rusia devenind astfel cartierul general al acestora.

 

       Pericolul masonic a început să fie dezvăluit lumii în anul 1902, când profesorul rus SERGHEI NILUS a scos o primă ediție a Protocoalelor, ediție care însă a dispărut imediat, fiind distrusă de francmasoni. În 1905 a apărut o altă ediție, din care un singur exemplar figurează în catalogul lui British Museum din Londra. În 1907, scriitorul rus C.BUTMI, cu ajutorul fratelui său AT.BUTMI, a scos o nouă ediție a Protocoalelor, intitulată "L'ennemi du genre humain" ("Dușmanul neamului omenesc"). După lucrarea lui SERGHEI NILUS a apărut o altă ediție în 1911, la mânăstirea Sf. Sergiu, ediție care a fost tradusă și de americani. Alte ediții au apărut respectiv în anii 1911, 1912 și 1917, ultima dintre acestea fiind distrusă de poporul rus. În 1920 au apărut la Berlin alte ediții. Noi ediții au apărut în limba franceză. SERGHEI NILUS, în introducerea făcută la ediția din 1917, declară că foile conținînd Protocoalele erau scrise în limba franceză și că i-au fost remise de către ALEXIS NICOLAEVICI SUSOTIN,  care le-a dat și lui C.BUTMI. În 1901, doctorul mason Hertzl, anunță Comitetul Masonic că anumiți "dezertori", au permis "păgânilor" (creștinilor) să cunoască tainele Protocoalelor, ceea ce confirmă sustragerea acestor documente din arhivele Francmasoneriei.

 

       Protocoale sunt în număr de douăzeci și patru. Sunt mai mult niște învățături sau maxime, decât procese-verbale. Se pare că autorul sau autorii au urmărit să prezinte în douăzeci și patru de lecții doctrinele francmasonice, ținta pe care o urmăresc din cele mai îndepărtate timpuri și amănuntele celui din urmă plan de acțiune pentru cucerirea puterii mondiale, atunci când totul va fi  pregătit pentru a începe lupta hotărâtoare.

 

Ideile fundamentale ale Protocoalelor sunt:

 

       1. - Francmasonii nu admit alt drept decât cel dat de forță; liberalismul propagat de ei printre creștini a distrus religia creștină și autoritatea statului.

 

       2. - Aurul a intrat în mâinile Francmasoneriei și, cu ajutorul lui, aceasta a pus mâna pe presă, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele democrate.

Ș

       În Marea Britanie, publicații ca TIMES sau MORNING POST au consacrat lungi articole referitoare la aceste Protocoale. De asemenea, în Germania, Franța, S.U.A., Austria etc., Protocoalele au fost date publicității, populația devenind astfel conștientă de primejdia reprezentată de Francmasonerie.

 

       Poporul român trebuie să devină, de asemenea, conștient de pericolul existent și, trecând peste orice ambiții și neînțelegeri mărunte, să se unească și să se opună ofensivei masonice și robirii neamului nostru. Unirea tuturor românilor este, așadar, singura salvare.

 

       Prezenta broșură conține pasajele cele mai importante din cele 24 de Protocoale, fără nici o interpretare sau comentariu, așa cum se găsesc ele în lucrarea originală.

 

OBSERVAȚII PE MARGINEA PROTOCOALELOR    [înapoi la Cuprins]

 

        Din cele expuse în Protocoale se poate constata că acestea formează un vast plan masonic de cucerire și îngenunchiere a lumii creștine, conceput în cele mai mici amănunte.

 

       Societatea și sufletul individului au fost analizate într-un mod cu adevărat stiințific, toate punctele vulnerabile fiind identificate pentru ca masonii să aibă unde să lovească. Pregătiți în spiritul satanicei lor doctrine, ei au pornit atacul, dar nu într-o țară sau două, ci pe întreg globul pământesc, bazându-se, deci, pe lipsa de pregătire a creștinilor. Minciuna, șantajul, perfidia, corupția, trădarea, lingușirea, crima și necinstea, în toate formele lor, sunt armele cu care luptă Francmasoneria.  

 

TEXTUL PRPRIUZIS AL CELOR 24 DE PROTOCOALE ALE MARILOR MAEȘTRI FRANCMASONI

 

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC     [înapoi la Cuprins]

 

Dreptul, în viziunea francmasonilor, constă în forță. Libertatea este o idee himerică. Liberalismul și anarhia. Credința. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Dușmanul intern. Mulțimea trebuie să fie păcălită. Anarhia și efectele ei. Politica și morala nu trebuie să aibă nimic comun. Dreptul trebuie să fie al celui mai tare. Puterea ascunsă francmasonică trebuie să fie de neînvins. Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele. Mulțimea este oarbă și de aceea poate să fie atât de ușor manipulată de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmărit de francmasoni este autocrația. Lichiorurile tari și băuturile alcoolice în exces, care fac să slăbească conștiința creștinilor. Clasicismul. Desfrâul generalizat. Principiul și regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesară. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciună. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștine trebuie să fie cât mai repede nimicite. Noua aristocrație care trebuie să apară. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstracția utopică a libertății. Amovibilitatea (revocarea) reprezentanților poporului.

 

       Să lăsăm la o parte vorbele goale și să cercetăm fiecare idee în sine, să luminăm situația prin comparații și deducții.

 

       Eu vă voi arăta, deci, sistemul nostru, atât din punctul nostru de vedere, cât și din acela al creștinilor.

 

       Trebuie cunoscut că oamenii care au instincte și porniri rele, sunt mult mai numeroși decât cei care au porniri bune. De aceea, cele mai bune rezultate se ating guvernând pe oameni prin violență și teroare, nu prin discuții academice. Fiecare om este însetat de putere, fiecare ar voi să se facă dictator, dacă ar putea. În același timp, sunt foarte mulți cei care ar fi oricând gata să jertfească bunurile celorlalți, pentru a-și atinge propriul lor bine.

 

       Ce lucru a ținut și ține în frâu fiarele sălbatice care se numesc oameni? Ce i-a călăuzit până acum? La început ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai târziu legii, care nu este decât aceeași putere, dar mascată. De aceea ajungem la concluzia că dreptul e în forță, dreptatea este de partea puterii.

 

       Libertatea este o idee, un gând, un fapt. Trebuie știut cum să se fluture această idee, când este nevoie să fie atras poporul în cursa vicleană a unei idei, în jurul unui anumit partid, mai ales dacă acest partid are de gând să îl zdrobească pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine ușoară dacă adversarul își găsește puterea în ideea de libertate, în ceea ce se numește liberalism, și mai ales dacă își jerfește ceva din putere pentru această idee. Iată în ce va constata atunci triumful teoriei instituite de noi: frânele slăbite ale puterii sunt luate în mână de către alții, deoarece forța oarbă a maselor nu poate rămâne nici o singură zi fără să fie strunită și pentru că noua putere nu face decât să ia locul celei vechi, deja slăbite prin ideea de liberalism.

 

       În zilele noastre, puterea aurului a înlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme când domnea credința. Ideea de libertate este acum irealizabilă, deoarece nimeni nu știe să se folosească de ea într-o măsură dreaptă. Este suficient să fie lăsat poporul să guverneze câtva timp singur, pentru ca această autonomie să se transforme de îndată în destrăbălare. Iar în clipa aceea se nasc dezbinări care se transformă foarte repede în lupte sociale, în care Statele se mistuie și unde mărimea lor se preface în cenușă.

 

       Fie că Statul se istovește de propriile lui frământări, fie că certurile sale lăuntrice îl aduc în stare de a fi la bunul plac al dușmanilor din afară, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut și fără de scăpare. El intră astfel în stăpânirea noastră. Puterea capitalului, care acum este în întregime în mâinile noastre, îi apare atunci acestui Stat ca o luntre de scăpare, de care este silit să se agațe pentru a nu se îneca.

 

       Pe aceia pe care sufletul lor simțitor i-ar face să considere netrebnice aceste gânduri, i-aș întreba: dacă un Stat are doi dușmani și dacă îi este îngăduit să folosească împotriva unuia dintre ei, dușmanul din afară, toate mijloacele de luptă, ca de pildă: de a nu-i aduce la cunoștință planurile de atac și de apărare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fără ca toate acestea să fie privite ca imorale; de ce, aceleași măsuri întrebuințate de noi împotriva unui dușman și mai rău, care urmăresc să dărâme ordinea socială și proprietatea, ar fi privite ca neîngăduite și imorale?

 

       O minte bine cumpănită poate oare nădăjdui să aibă șansa să cârmuiască cu folos popoarele prin îndemnuri cuminți sau prin convingere atunci când calea e deschisă contrazicerii, fie chiar nesocotită și fără însemnătate, dar totuși ademenitoare pentru poporul care înțelege totul numai ușurel, la suprafață? Oamenii, fie că fac parte din pătura de jos, fie că nu, sunt cârmuiți de micile lor patimi, de obiceiurile, de tradițiile și de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconștienți ai împărțirii în partide care se împotrivesc înțelegerii celei mai cuminți. Orice hotărâre a mulțimii atârnă de o majoritate întâmplătoare și este mai mereu superficială. Fără a cunoaște tainele politice, mulțimea ia hotărâri fără rost; și atunci un fel de anarhie sapă pe dedesubt guvernul.

 

       Politica nu are nici o legătură cu morala. Guvernul, care se lasă condus de morală, nu este politic și, prin urmare, puterea lui este șubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să se folosească de viclenie și fățărnicie. Marile însușiri ale poporului - sinceritatea și cinstea - sunt defecte pentru politică, pentru că ele doboară regi și tronuri mai ușor decât dușmanul cel mai puternic. Aceste însușiri trebuie să le lăsăm regatelor creștine; noi nu trebuie în nici un caz să le luăm drept călăuză.

 

       Scopul nostru este să avem în mână puterea. Cuvântul DREPT este o idee abstractă pe care nimic nu o îndreptățește. Acest cuvânt nu înseamnă decât atât: "Dă-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi că sunt mai tare decât tine". Unde începe și unde se sfârșește dreptul?

 

       Într-un Stat unde puterea este rău organizată, unde legile de guvernare au devenit impersonale și ușor de ocolit, în urma drepturilor nenumărate întemeiate de liberalism, eu socotesc că este un nou drept al meu să mă arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor și asupra tuturor regulilor stabilite, și să le răstorn; să pun mâna pe legi, să clădesc toate instituțiile și să mă fac stăpânul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le dăduse forța lor și de care s-au lepădat de bună voie, din liberalism.

 

       Din pricina slăbiciunii de astăzi a tuturor puterilor, stăpânirea noastră va fi mai trainică decât oricare alta, pentru că ea nu va putea fi înfrântă. Pentru aceasta este însă necesar ca ea să se fi înrădăcinat atât de bine, încât nici un șiretlic să nu o mai poată dărâma.

 

       Din răul trecător pe care suntem siliți să-l facem acum, se va naște ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existenței naționale, tulburat de liberalism. Rezultatul îndreptățește mijloacele. Să ne orientăm cu luare aminte în planurile noastre, mai puțin asupra celor bune și morale și cel mai mult asupra celor trebuincioase și folositoare.

 

       Avem înaintea noastră un plan, în care este trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a primejdui opera mai multor veacuri.

 

       Pentru a găsi mijloacele care duc la acest scop, trebuie să ținem seama de lașitatea, de nemernicia, nestatornicia mulțimii, de neputința ei de a înțelege și cumpăni posibilitățile și împrejurările propriei sale vieți și ale bunăstarii sale. Trebuie să înțelegem că puterea mulțimii este oarbă, nesăbuită, cel mai adesea ea nu gândește, ci se ia după orice zvon. Un orb nu poate călăuzi un alt orb fără ca să-l ducă la prăpastie. Tot astfel, membrii mulțimii, ieșiți din popor - oricât le-ar fi mintea de genială -, nu pot pretinde să conducă poporul fără a-l pierde în întregime, din pricină că ei nu înțeleg nimic din politică.

 

       Numai un individ pregătit încă din copilărie pentru autocrație poate recunoaște graiul politicii și realitatea ei. Un popor lăsat pe seama lui proprie, adică pe seama celor ridicați din sânul său, se ruinează prin certurile partidelor ațâțate de setea de putere, și prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putință ca poporul să judece liniștit, fără dușmănii lăuntrice și să conducă afacerile țării, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apăra împotriva dușmanilor din afară? Nu, e cu neputință! Un plan împărțit în atâtea capete câte are mulțimea își pierde unitatea, devine de neânțeles și fără putință de a fi înfăptuit.

 

       Numai un autocrat (un singur stăpân atotputernic) poate alcătui planuri mari și limpezi, poate așeza la locul său fiecare lucru, în mecanismul mașinii guvernamentale. Să recunoaștem, deci, că un guvern folositor țării și în stare să-și atingă scopul propus, trebuie să fie condus de un singur individ responsabil. În anarhia absolută, civilizația nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducătorului ei, oricare ar fi el. Mulțimea este un barbar ce își arată barbaria la orice prilej. Îndată ce poporul apucă în mâini libertatea, ea se transformă foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai deplină a barbariei.

 

       Închipuiți-vă dobitoacele acelea umane îmbibate de alcool, năucite de vin, cărora li se va da dreptul de a bea fără măsură, în același timp în care li se va da libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noștri să decadă până la o asemenea treaptă. Popoarele creștine sunt îndobitocite de băutură. Tinerețea le este irosită și înjosită de studiile clasice complet inutile și de desfrânarea precoce la care i-au impus agenții noștri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi însăși negustorii noștri și chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale creștinilor. În rândul acestora din urmă eu număr și pe așa zisele "femei din lumea bună", care la rândul lor imită de bună voie, ca niște maimuțe, luxul și desfrânarea celor dintâi.

 

       Cuvântul nostru de ordine este: putere cu orice preț și fățărnicie. Singură puterea poate învinge în politică, mai ales când este ascunsă în talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și fățărnicia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și predea coroana în mâinile agenților unei noi puteri. Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care îl urmărim noi. De aceea, noi nu trebuie să ne oprim în fața mituirii, înșelătoriei, trădării, ori de câte ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a șovăi, mai ales dacă poți obține prin acest mijloc supunerea și puterea.

 

       Statul nostru, în această cucerire pașnică, are dreptul să înlocuiască grozăviile războiului prin condamnări la moarte mai puțin văzute și mai folositoare, necesare adeseori pentru a întreține teroarea aceasta care face popoarele să asculte orbește. O neînduplecare constantă, dar strașnică este cel mai mare susținător al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai în folosul nostru, este chiar de datoria noastră să ne ținem de acest program al violenței și fățărniciei. O asemenea doctrină bazată pe calcul este tot atât de folositoare ca și mijloacele pe care le întrebuințează. Nu numai prin aceste mijloace, dar și prin această doctrină a neînduplecării, vom învinge și vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne. Va fi îndeajuns să se știe că suntem neînduplecați, pentru ca orice nesupunere să înceteze.

 

       Noi, încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de către papagalii inconștienți care, atrași din toate părțile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii și adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulțimii. Oamenii care s-au crezut inteligenți, n-au știut să descurce înțelesul ascuns al acestor cuvinte și n-au văzut deloc că ele se contraziceau, ei nu au văzut că în realitate nu există egalitate în natură și că nu poate să existe libertate, că natura însăși a creat inegalitatea minților, a caracterelor și a inteligențelor, atât de mult supuse legilor ei. Acești oameni nu au înțeles că mulțimea este o putere oarbă și că parveniții pe care și-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai puțini orbi în politică decât ea însăși. N-au înțeles că inițiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce mulțimea neinițiaților, fie chiar plini de geniu, nu înțeleg nimic din politică. Toate aceste gânduri nu le-au venit deloc în minte creștinilor. Totuși, pe aceasta se întemeia principiul guvernământului drastic. Tatăl, Domnitorul, transmitea fiului său secretele politicii, necunoscute, în afară de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu le poată trăda. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevăratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbânda operei noastre s-a mărit mult prin aceasta.

 

       Totuși, în lumea întreagă, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agenților noștri orbi, legiuni întregi de creștini care ne purtau cu însuflețire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niște viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugând peste tot pacea, solidaritatea, stăpânind pe dedesubt toate instituțiile Statului. Veți vedea din cele ce urmează să vă comunicăm, că aceasta ne-a folosit cel mai mult nouă. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putința de a obține cheia cea mai importantă sau, mai bine zis, de a desființa privilegiile pe care era întemeiată aristocrația creștinilor și singurul mijloc de apărare ce-l aveau împotriva noastră popoarele și națiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocrației naturale și ereditare noi ne-am ridicat aristocrația noastră, a inteligenței și a banului. Am luat drept bază a acestei noi aristocrații bogăția, care depinde de noi, și știința, care este îndrumată de maeștrii noștri.

 

       Izbânda noastră a mai fost mult ușurată și prin faptul că, în legăturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am știut întotdeauna să atingem și să influențăm corzile cele mai sensibile ale sufletului oamenilor: meschinăria, lăcomia, neîndestularea, lipsurile materiale, fiecare dintre aceste slăbiciuni omenești, luate în parte, fiind în stare să înăbușe gradat neatârnarea gândului, punând voința oamenilor în slujba celor care astfel le cumpără sufletul.

 

       Ideea abstractă a libertății ne-a dat putința de a face mulțimea să înțeleagă că un guvern nu este altceva decât un locțiitor al proprietarului țării, adică al poporului, și că poate fi schimbat așa cum se schimbă mănușile învechite.

 

       Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentanților poporului îi pune totdeauna la dispoziția noastră; ei depind de alegerea noastră. 

 

AL II-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC   [înapoi la Cuprins]

 

Toate războaiele economice sunt de fapt temelia supremației francmasonice. Administrația vizibilă și "Consilierii francmasonici secreți care acționează din umbră". Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugătoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politică. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Prețul socotit al aurului și valoarea victimelor omenești.  Este în interesul nostru ca războaiele să nu urmărească, dacă se poate, câștiguri teritoriale. Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, națiunile vor simți puterea stăpânirii noastre și situația va pune pe cei doi vrăjmași la dispoziția agenților noștri internaționali, care au mii de ochi pe care nici o graniță nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internaționale vor covârși drepturile naționale, în adevăratul înțeles al cuvântului, și ele vor guverna popoarele la fel cum reglementează dreptul civil al Statelor legăturile dintre supușii lor.

 

       Administratorii, aleși cu grijă din popor de către noi dintre creștinii inconștienți cei mai slugarnici, nu vor fi niciodată oameni competenți pentru administrația țării. În acest chip ei vor deveni niște păpuși trase de ață de către inteligenții și genialii noștri sfetnici, de către specialiștii noștri, crescuți și pregătiți încă din copilărie în vederea administrării afacerilor lumii întregi. Voi știți că specialiștii noștri și-au câștigat cunoștințele necesare administrării și punerii în practică a planurilor noastre politice, din experiența istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.

 

       Creștinii nu se orientează după practica observațiilor imparțiale culese din istorie, ci după o rutină teoretică, incapabilă de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodată noi nu ne vom orienta după ei; să-i lăsăm să-și mai petreacă încă ceva timp ca să se mai hrănească cu noi nădejdi și noi petreceri, sau cu amintirea plăcerilor trecute. Să-i lăsăm să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile științei, la teorii. Tocmai de aceea propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi. Clasa inteligentă a creștinilor va fi mândră de cunoștințele sale și, fără a le examina în mod logic, ea va pune în aplicare toate învățăturile știnței născocite de către agenții noștri pentru a le călăuzi mințile în direcția care ne este trebuincioasă nouă.

 

       Să nu credeți nici o clipă că aceste afirmații sunt fără o bază serioasă: gândiți-vă la succesul pe care l-am știut făuri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Însă numai nouă influența cu adevărat rea a acestor tendințe trebuie să ne fie cunoscută.

 

       Trebuie permanent să ținem cont de ideile, caracterele, tendințele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greșeli în politică și în administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale cărui părți pot fi alcătuite în mod deosebit după popoarele pe care le întâlnim în drumul nostru, nu poate reuși dacă realizarea sa practică nu este bazată pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.

 

       Statele de astăzi au o mare putere ce poate fi influențată foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arăta nemulțumirile așa-zise intolerabile, de a aduce la cunoștință plângerile poporului, de a crea nemulțumiți și de a le pune la dispoziție un glas.

 

       Presa întruchipează în aparență libertatea cuvântului. Dar Statele nu au știut să folosească această putere și acum ea a căzut aproape în întregime în mâinile noastre. Prin ea noi am obținut o mare trecere, cu toate că am stat în umbră, mulțumită ei am strâns în mâinile noastre AURUL, în ciuda valurilor de sânge și de lacrimi în mijlocul cărora am fost siliți să ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am răscumpărat, până la urmă, jertfind pe mulți dintre ai noștri. Fiecare victimă din rândurile noastre, valorează cât mii de creștini înaintea lui Dumnezeu. 

 

AL III-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC       [înapoi la Cuprins]

 

       Șarpele francmasonic simbolic și semnificația lui secretă. Nestabilitatea urmărită a balanței constituționale. Teroarea necesară care se inoculează în palate. Puterea francmasonică și ambiția. Mașinile ridicole de vorbit, parlamentare și pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economică. "Adevărul poporului". Acaparatorii și aristocrația. Armata secretă a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerării creștinilor. Foamea generalizată și dreptul de neclintit al capitalului. Venirea și încoronarea "stăpânului planetar universal". Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor școli populare ale francmasonilor. Secretul științei ordinii sociale. Criza economică generală provocată de francmasonerie. Siguranța celor care care sunt de ai "Noștri". Despotismul prestabilit al francmasonilor și domnia necesară a rațiunii. Pierderea unui călăuzitor. Francmasoneria și cum a provocat chiar ea în realitate "Marea" Revoluție Franceză. Regele despot este o prefigurare a "STĂPÂNULUI PLANETAR UNIVERSAL". Cauzele de bază ale invulnerabilității francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himeră.

 

       Vă pot anunța că suntem deja aproape de țelul final. Încă puțin timp și cercul se va închide. Când cercul va fi închis, toate Statele Europei vor fi cuprinse în el ca în niște cătușe puternice.

 

       Balanța constituțională va fi în curând răsturnată, deoarece noi am falsificat-o în așa fel ca să se aplece când într-o parte, când într-alta, până ce, în sfârșit, se va prăbuși. Creștinii credeau că au făurit-o destul de puternică și așteptau întotdeauna ca cele două talere să fie în echilibru. Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de către reprezentanții lor, care fac neghiobii și se lasă târâți de către puterea lor, fără control și fără responsabilitate. Acești reprezentanți își datorează puterea terorilor prin care sunt stăpânite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavând deloc legătură cu poporul lor, nu se mai înțeleg cu el și nu se pot apăra împotriva persoanelor lacome după putere. Puterea clarvăzătoare a persoanelor domnitoare și puterea oarbă a poporului fiind acum despărțite de către noi, și-a pierdut toată însemnătatea; separate, sunt în prezent tot atât de neputincioase precum orbul fără toiag.

 

       Pentru a îndemna pe ambițioși să abuzeze de putere, noi am pus față în față toate forțele, dezvoltând și amplificând toate înclinațiile lor liberale către independență. În acest scop am încurajat orice acțiune rea, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ținta tuturor ambițiilor. Am transformat în arene de luptă Statele unde se dezvoltă și se manifestă astfel de tulburări. Încă puțină vreme și dezordinea, împreună cu falimentul, vor apare peste tot.

 

       Neobosiții limbuți au transformat ședințele Parlamentelor și adunărilor administrative în sterile lupte oratorice. Ziariștii îndrăzneți, pamfletari fără rușine, atacă zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti prăbușirea în final a tuturor instituțiilor și atunci totul va fi răsturnat sub loviturile mulțimii înnebunite.

 

       Popoarele sunt înlănțuite prin munca grea, cu mai multă eficiență și tărie decât au fost înlănțuite de sclavie și robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpărați, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituții sunt himerice închipuiri pentru mulțime deoarece ele sunt neadevărate. Toate aceste așa-zise "drepturi ale poporului" nu pot exista decât în închipuire, fiindcă în realitate ele nu pot fi înfăptuite niciodată. Pentru muncitorul proletar, încovoiat și epuizat de munca lui grea, zdrobit de o crudă soartă, ce preț are dreptul dat vorbăreților de a flecări, dreptul dat ziariștilor de a scrie tot soiul de nerozii alături de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constituție decât nenorocitele fărâmituri pe care i le aruncăm de la masa noastră îmbelșugată, în schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor și agenților noștri? Drepturile republicane sunt o amăgire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i îngăduie să se folosească de ele; în schimb, aceste drepturi îi iau și garanția unui câștig statornic și sigur, punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.

 

       Sub conducerea noastră, poporul a distrus aristocrația (nobilimea), care-i era ocrotitoarea și mama hrănitoare naturală, de a cărei înflorire depindea și bunăstarea poporului. Acum când aristocrația este distrusă, poporul a căzut sub stăpânirea hrăpăreților, a speculanților îmbogățiți, care îl apasă într-un chip nemilos.

 

       Noi vom apărea mai târziu muncitorului ca niște eliberatori de acest jug, când îi vom propune să intre în rândurile acestei armate de socialiști, de anarhiști de comuniști pe care, sub pretext de solidaritate, o susținem totdeauna înfruntând printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocrația, care se bucura de dreptul asupra muncii lucrătorilor, avea interes ca muncitorii să fie sătui, sănătoși și puternici. Interesul nostru este, dimpotrivă, ca toți creștinii să degenereze cât mai repede. Puterea noastră izvorăște din lipsuri, din foame cronică, din slăbiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun voinței noastre și îl fac să-și piardă și puterea și hotărârea de a se împotrivi acestei voințe. Foamea dă capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât căpătase aristocrația de la puterea regilor și a legilor. Prin mizerie și prin ura pe care o produce ea, noi îndrumăm mulțimile, ne folosim de mâinile lor pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.

 

       Atunci când va veni vremea ca regele nostru universal, al întregii planete, să fie încoronat, toate aceste mâini vor mătura din calea noastră tot ceea ce ar putea fi o piedică.

 

       Creștinii aproape că au pierdut obișnuința de a gândi fără ajutorul sfaturilor noastre științifice. Iată de ce ei nu văd trebuința grabnică de a face ceea ce vom face noi atunci când ne va fi sosit domnia și anume de a propăvădui în școlile primare singura știință adevărată, care e cea dintâi dintre toate științele ordinii sociale, ale vieții omenești și ale existenței sociale, știința care arată diviziunea muncii și împărțirea oamenilor în clase și condiții deosebite.

 

       Trebuie ca fiecare să știe că niciodată nu poate exista egalitate în urma deosebitelor feluri de muncă la care sunt supuși oamenii, că nu pot fi toți deopotrivă răspunzători înaintea legii; că, de pildă, răspunderea nu e aceeași pentru acela care nu aduce atingere decât cinstei lui proprii. Adevărata știință a ordinii sociale, în taina căreia noi nu lăsăm să pătrundă creștinii, ar arăta tuturor că locul și munca fiecăruia trebuie să fie diferită, pentru a nu fi un izvor de încurcături în urma lipsei de potrivire dintre educație și muncă. Învățând această știință (și încă din școlile primare) popoarele se vor supune de bună voie puterilor și ordinii sociale stabilite de către ei în Stat. Dimpotrivă însă, în starea de azi a științei, așa cum am făurit-o noi, poporul încrezându-se orbește în cuvântul tipărit nutrește, în urma neadevărurilor pe care le crede și cu care îi întreținem prostia, o ură împotriva tuturor pozițiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu înțelege importanța fiecărei poziții sociale.

 

       Această dușmănie va crește încă în urma crizei economice, care se va sfârși prin încetarea operațiunilor de bursă și a mersului industriei.

 

       Când vom da naștere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem, prin aurul care se află în întregime în mâinile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca în stradă mulțimi întregi de muncitori în aceeași zi, în toate țările Europei.

 

       Aceste mulțimi nemulțumite vor vărsa cu sete sângele acelora pe care, în simplitatea neștiinței lor, îi pizmuiesc încă din copilărie și ale căror bunuri le vor putea atunci jefui.

 

       Ele însă nu se vor atinge de ai noștri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte și vom lua toate măsurile pentru a ne pune la adăpost.

 

       Am spus că progresul îi va supune pe toți creștinii domniei rațiunii. Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va ști să liniștească toate frământările prin măsuri strașnice și exemplare; el va ști să gonească liberalismul din toate instituțiile.

 

       Când poporul vede că i s-au făcut, în numele libertății, atâtea concesiuni și avantaje, își închipuie prostește că el este stăpânul și se aruncă avid asupra puterii dar, bineânțeles, se izbește de o mulțime de piedici. Atunci el nu se gândește să se întoarcă de unde a plecat, ci începe să-și caute un nou conducător și, astfel, fără să-și dea seama, el își depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiți-vă de Revoluția Franceză, căreia noi i-am dat numele de "Mare"; tainele pregătirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost în întregime opera noastră.

 

       De atunci noi ducem poporul de la o dezamăgire la alta, cu scopul ca să se lipsească chiar și de ceea ce este bun, în folosul viitorului Rege-despot, pe care în viitor îl pregătim lumii.

 

       Astăzi suntem atotputernici ca putere internațională, căci dacă suntem atacați într-un Stat, suntem apărați de celelalte. Lașitatea nesfârșită a popoarelor creștine care se târăsc înaintea puterii, care sunt nemiloase față de mici slăbiciuni și greșeli, dar complet iertătoare față de nelegiuirile cele mari, care nu vor să recunoască contradicția dintre ideea libertății, care sunt răbdătoare până la jertfă în fața puterii brutale a unui despot îndrăzneț - iată ce ne înlesnește din plin neatârnarea noastră. Aceste popoare creștine suferă și rabdă de la prim-miniștrii lor nedreptăți evidente pentru care ar fi tăiat capul la douăzeci de regi.

 

       Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune în evidență o asemenea inconsecvență a maselor populare în fața unor stări de lucruri care par a fi de aceeași natură? Fenomenul acesta se explică prin faptul că acești dictatori - primii miniștri - fac ca să se spună la urechea poporului, prin agenții lor, că, dacă ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate acestea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, înfrățirea lor internațională, solidaritatea, drepturile egale pentru toți. Bineînțeles, niciodată nu li se spune că această înfrățire nu trebuie să se facă decât sub ghidarea și stăpânirea noastră.

 

       Și iată cum poporul osândește pe cei drepți și-i iartă pe cei foarte vinovați, încrezându-se din ce în ce mai mult că doar el singur poate face tot ceea ce îi place. În asemenea împrejurări, până la urmă, poporul nimicește orice orânduire liniștită și dă naștere la nedreptate și neorânduire la fiecare pas.

 

       Cuvântul LIBERTATE împinge repede la luptă societățile omenești împotriva oricărei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu și a firii. Iată pentru ce, după ridicarea noastră la domnie, va trebui să fie scos acest cuvânt din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalității, care schimbă mulțimile în fiare sălbatice. Este adevărat că aceste fiare adorm totdeauna după ce s-au adăpat cu sânge și că atunci e ușor să le prinzi în lanțuri. Dar dacă nu li se dă sânge, atunci ele nu dorm, ci luptă.

 

AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  [înapoi la Cuprins]

 

Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioară și secretele sale. Libertatea și credința. Concurența internațională a comerțului și industriei în viziunea francmasoneriei. Rolul esențial al speculației. Cultul aurului ca valoare fundamentală la francmasoni.

 

       Fiecare Republică trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.

 

       Primul stadiu cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se aruncă în dreapta și în stânga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naște anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal și pe față și, prin urmare, răspunzător, ci un despotism nevăzut și necunoscut, dar totuși eficient și foarte simțit; despotismul desfășurat de către o organizație secretă care acționează cu scrupule cât mai puține și care operează sub scutul cât mai multor agenți, a căror înlăturare la momentul necesar nu numai că nu-i face nici un rău (acestei organizații), ci chiar o ajută, scutind-o să-și cheltuiască mijloacele sale cu răsplătirea unor servicii prea îndelungate.

 

       Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafață, nu servește decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al acțiunii acestei puteri, ba chiar și locul organizațiilor sale, SUPREM CONDUCĂTOARE, vor rămâne totdeauna necunoscute poporului.

 

       Libertatea în sine ar putea fi complet nevătămătoare și ar putea exista într-un Stat fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinței în DUMNEZEU și ale frăției omenești, străină de acea egalitate care este dezmințită chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea și supunerea. Având o asemenea credință, poporul s-ar lăsa guvernat de către autoritatea parohiilor și ar merge înainte, umil și pașnic, sub conducerea păstorului său sufletesc, împăcat cu împărțirea făcută de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iată de ce trebuie să dărâmăm complet credința în cele divine și trebuie să smulgem din mintea creștinilor însuși gândul Dumnezeirii și al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule și lipsuri materiale.

 

       Pentru ca cele mai alese și elevate suflete ale creștinilor să nu aibă aproape de loc timp să cugete și să observe, trebuie să-i abatem pe creștini de la aceste preocupări, împingându-i numai către grijile industriei și ale comerțului. În acest chip toate națiunile își vor urmări doar câștigurile lor și, luptând fiecare cu îndârjire pentru propriile foloase, nu vor băga de seamă care este dușmanul lor comun. Însă, pentru ca libertatea să poată astfel dezbina și nimici în întregime societatea creștinilor, trebuie să facem din speculație baza industriei. Procedând astfel, nici una dintre bogățiile pe care industria le va scoate din pământ nu va rămâne în mâna industriașilor, ci toate se vor spulbera în speculații, adică, în final, vor cădea în pungile noastre.Lupta tenace și înfierbântată pentru expansiune și loviturile vieții economice a creat și va crea societăți dezamăgite, reci și fără suflet. Aceste societăți vor avea o spontană groază de politica morală și superioară și de religie. Singura lor călăuză va fi calculul meschin, adică aurul pentru care vor avea un adevărat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma în lupta noastră împotriva clasei inteligente a creștinilor de la putere, care sunt potrivnicii noștri, și ei vor face aceasta nu de dragul binelui și nici pentru a pune mâna pe bogății, ci numai din ura ce o poartă celor supuși. 

 

AL V-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC    [înapoi la Cuprins]

 

       Crearea unei cât mai puternice centralizări a Guvernului. Mijloacele tainice de a-și însuși puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot înțelege între ele. Elitismul generator de mândrie al francmasonilor. Aurul și banii sunt totdeauna motorul principal care face să se miște toate mecanismele în state. Monopolurile create de francmasoni în comerț și în industrie. Importanța nebănuită a criticii. Instituțiile statului așa "cum se văd". Oboseli și plictiseli cauzate de excesul de cuvântări. Cum se pote pune pe deplin stăpânire pe opinia publică? Importanța deosebită a inițiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.

 

       Ce formă de administrație se poate da unor State în care stricăciunea, corupția a pătruns peste tot, unde nu poți ajunge la bogăție decât prin acele viclene surprize îndemânatice care sunt pe jumătate pungășii? Unde domnește neînfrânarea moravurilor, unde moralitatea și cinstea nu se susțin decât cu pedepse și legi aspre, iar nu pentru că ar fi înțelese și primite de bună voie; unde simțămintele de Patrie și Religia sunt înăbușite de credințe cosmopolite? Ce altă formă de guvernare să se dea acestor societăți, decât forma despotică pe care o vom descrie mai departe? Noi vom călăuzi atunci în mod mecanic viața politică a supușilor noștri prin legi noi. Aceste legi vor lua înapoi, una câte una, avantajele și prea marile libertăți care au fost împărțite de către creștini, iar domnia noastră va pune temeliile unui despotism atât de măreț, încât doar el va fi în stare, oricând și oriunde, să impună tăcere creștinilor care vor voi să ni se împotrivească și care vor fi nemulțumiți.

 

       Ni se va spune că despotismul despre care vorbesc nu ține seama de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.

 

       Atunci când popoarele considerau persoanele domnitoare ca o întruchipare a Voinței Dumnezeiești, ele se supuneau fără murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care le-am picurat în suflet gândul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe niște simpli muritori de rând. Ungerea Sfântă n-a mai împodobit capul regilor, deoarece i-am luat poporului credința în Dumnezeu; autoritatea a fost târâtă în stradă, adică într-un loc de proprietate publică, iar noi am pus astfel îndată mâna pe ea.

 

       Mai mult încă, arta noastră de a guverna masele și pe indivizi cu ajutorul unei teorii și a unor jocuri de cuvinte meșteșugit alcătuite, ori prin reglementări ale vieții sociale și prin tot felul de alte mijloace dibace - pe care creștinii nu le înțeleg deloc - face și ea parte din geniul nostru administrativ, crescut în spiritul de analiză, de observație și de o mare eficiență în concepții, cum până acum nimeni nu a mai avut și nu ni se poate asemăna. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi în alcătuirea planurilor de acțiune politică și de solidaritate a noastră. Numai Iezuiții ar putea să stea alături de noi în această privință, dar noi am reușit să-i discredităm în fața mulțimii stupide, din pricină că ei formau o organizație vizibilă, în timp ce noi rămânem mereu în umbră împreună cu organizația noastră secretă. De altfel noi știm că lumii nu-i pasă ce stăpân are.

 

       O alianță trainică între toți creștinii din lume ne-ar putea opri oricând pentru câtva timp, dar acum noi știm că suntem scutiți de această primejdie prin rădăcinile adânci de neînțelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima creștinilor.

 

       Noi am pus față în față calculele individuale și naționale ale creștinilor, urile religioase și etnice pe care le-am ațâțat și le-am ținut aprinse de douăzeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va găsi ajutor nicăieri; vom acționa astfel încât fiecare va socoti că o înțelegere sau o acțiune împotriva noastră este dăunătoare propriilor sale interese. Noi trebuie să devenim atotputernici în această lume, pentru ca de noi să se țină mereu socoteală. Puterile trebuie să ajungă să nu poată încheia nici cea mai neînsemnată înțelegere fără ca noi să nu luăm de îndată parte la ea.

 

       Toate rotițele mecanismului guvernamental depind de un motor care este acum în mâinile noastre și acest motor este AURUL. Știința economiei politice, întemeiată de către maeștrii noștri, ne dovedește de multă vreme puterea uriașă a aurului.

 

       Capitalul, pentru a avea mâinile libere și puternice trebuie să obțină monopolul industriei și al negoțului; o mână nevăzută este pe cale de a înfăptui toate acestea, în toate părțile lumii. Această libertate va da în curând putere politică industriașilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degrabă să dezarmăm astăzi popoarele decât să le împingem la război, să le deșteptăm patimile fierbinți și să le canalizăm în folosul nostru decât să le liniștim; mai degrabă este necesar să punem stăpânire pe ideile lor și să le răstălmăcim decât să ne prefacem că nu le luăm în seamă.

 

       Ținta de căpetenie a acțiunilor noastre este să slăbim spiritul public al creștinilor prin critică, să-i facem să-și piardă obiceiul de a cugeta adânc, deoarece gândirea profundă dă naștere împotrivirii față de noi. Să obosim, din contră, puterile gândului în vane hărțuieli oratorice.

 

       De când lumea, popoarele, ca și orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu ușurință înșelate deoarece ele se mulțumesc cu aparența lucrurilor și își dau foarte rar silința de a cerceta dacă promisiunile în legătură cu viața socială au fost îndeplinite. Iată de ce așezămintele noastre vor avea totdeauna o frumoasă înfățișare la suprafață, care va dovedi și va păcăli poporul îndeajuns cu privire la binefacerile lor în ceea ce privește progresul.

 

       Noi vom împrumuta fără să ezităm haina tuturor partidelor, ale tuturor tendințelor și vom îmbrăca cu ele pe oratorii noștri, care vor vorbi atât de mult încât toată lumea va fi dezorientată și obosită să-i mai asculte.

 

       Pentru a dezbina și a câștiga opinia publică, trebuie să o buimăcim răspândind din diferite părți și vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât creștinii vor sfârși prin a se pierde în labirintul acesta și vor sfârși prin a considera că este mult mai bine să nu ai nici o părere în politică. Vor recunoaște în final că acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea și că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce. Acesta este primul secret.

 

       Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, constă în a înmulți în așa fel greșelile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile și regulile vieții în comun, încât nimeni să nu mai fie în stare să descurce acest haos și oamenii să ajungă să nu se mai înțeleagă unii cu alții. Această tactică va mai avea ca urmare răspândirea discordiei în toate partidele, risipirea în direcții divergente a tuturor forțelor colective care nu vor încă să ni se supună. Ea va descuraja de asemenea orice inițiativă personală oricât de genială și va fi mai puternică decât milioane de oameni printre care a împrăștiat suspiciunea și neînțelegerea. Trebuie să îndrumăm permanent educația societăților creștine în așa fel încât mâinile lor să cadă în jos obosite, într-o neputință deznădăjduită, în fața oricărui lucru care va cere inițiativă, perseverență și voință.

 

       Sforțările, eforturile, care sub regimul libertății se desfășoară nestânjenite și neîngrădite, sunt neputincioase în acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere și contrarii ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamăgiri și înfrângeri. Noi vom obosi atât de mult pe creștini cu această libertate, încât îi vom sili să ne ofere o stăpânire internațională a cărei natură va fi așa de eficientă încât va putea îngloba în mod abil, fără o luptă fățișă, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planetă.

 

       În locul guvernelor de astăzi noi vom pune câte un Guvern fantomă care se va chema Administrația Guvernului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate părțile ca niște clești, iar organizația sa va fi atât de mare, încât până la urmă nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune. 

 

AL VI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  [înapoi la Cuprins]

 

Monoplurile; averile tuturor creștinilor vor ajunge în curând să depindă de aceste monopoluri. Aristocrația slăbită va fi lipsită de bogăția funciară. Comerțul, industria și speculația ca mijloace francmasonice de îmbogățire fără muncă. Luxul care înrobește. Mărirea salariului și scumpirea imediat ulterioară a obiectelor de primă necesitate. Anarhia întreținută și beția generalizată. Înțelesul secret al propagandei unor teorii economice năucitoare.

 

       În curând vom întemeia uriașe monopoluri, care vor fi izvoare de bogății colosale și de care vor depinde chiar și marile averi ale creștinilor într-o așa măsură, încât vor fi înghițite de ele, cum se întâmplă cu creditul Statelor a doua zi după o prăbușire politică.

 

       Domnii economiști care sunt de față vor ști să aplice și să prețuiască însemnătatea acestei combinații.

 

       Trebuie să mărim prin toate mijloacele cu putință însemnătatea Guvernului nostru Suprem, înfățișându-l ca pe ocrotitorul și răsplătitorul tuturor celor care i se supun de bună voie.

 

       Nobilimea creștinilor, în ceea ce privește puterea ei politică, a dispărut. Nu ne mai temem de ea; dar ca proprietară de bunuri teritoriale, ea ne poate dăuna în măsura în care izvoarele ei de câștig pot fi independente de noi. Trebuie deci, cu orice preț, să-i luăm din stăpânire pământurile. Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mări impozitele pe proprietate funciară, pentru a îndatora prin aceasta pământul. Aceste măsuri inteligente vor ține proprietatea funciară într-o stare de supunere desăvârșită.

 

       Aristocrația creștinilor, din tată în fiu, neștiind să se mulțumească cu puțin, va fi ușor de ruinat.

 

       În același timp trebuie să ocrotim negoțul și industria cu multă putere și mai ales să promovăm speculația, al cărei rol servește de contra-greutate industriei. Fără speculație industria ar înmulți capitalurile particulare, ar îmbunătăți agricultura, eliberând pământurile de datoriile create prin împrumuturile băncilor funciare. Trebuie ca industria să răpească pământului roadele muncii sale ca și ale capitalului și, prin speculație, să ne pună la dispoziție nouă banii lumii întregi. Fiind astfel aruncați în rândurile proletarilor, toți creștinii se vor pleca înaintea noastră pentru a obține cel puțin dreptul de a trăi modest.

 

       Pentru a nimici industria creștinilor vom mări speculația, gustul luxului, al acelui lux inutil care înghite totul. Vom face să se mărească salariile, care totuși nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face să apară în același timp și o scumpire a bunurilor de primă necesitate, datorită (vom spune noi) decăderii agriculturii și a crescătorilor de vite. Mai mult chiar, vom submina cu dibăcie și în profunzime temeliile producției, obișnuind pe muncitori cu anarhia și cu băuturile spirtoase, în vreme ce vom lua toate măsurile cu putință pentru a îndepărta de pe pământurile și întreprinderile lor pe creștinii inteligenți.

 

       Pentru ca situația să nu fie văzută prea devreme sub adevărata ei lumină, vom ascunde adevăratele noastre intenții sub masca pretinsei dorințe de a răspândi și face accesibil lumii marile principii economice pe care le învățăm astăzi.

 

AL VII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Pentru ce trebuie de fapt să fie sporite mereu armamentele. Fermentații, discordii, dușmănii care există în lumea întreagă. Constrângerea unei eventuale opoziții a "creștinilor" prin războiul general. Presa ca mijloc important de influență în masă și modul în care este influențată opinia publică. Tunurile americane, japoneze și chineze.

 

       Înmulțirea înarmărilor și a personalului polițienesc este o întregire necesară a planului ce l-am expus. În toate Statele trebuie ca, în afară de noi, să nu se găsească decât masele de proletari, câțiva milionari devotați nouă, polițiști și soldați.

 

       În întreaga Europă, ca și pe celelalte continente, trebuie să întreținem agitația, suspiciunea, neînțelegerea și ura. Câștigul atunci ne este îndoit. Pe de o parte, prin aceasta ținem în frâu toate țările, care vor ști că noi putem, după bunul nostru plac, să provocăm dezordinea sau să stabilim ordinea: toate aceste țări se vor obișnui astfel, la un moment dat, să ne considere ca o sarcină trebuincioasă. Pe de altă parte, uneltirile noastre ascunse vor încurca toate corzile care vor fi întinse în cabinetele de Stat, și toate acestea se vor realiza de către noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice și al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge în întregime scopul, va trebui să dăm dovadă de o mare viclenie în cursul tratativelor și a negocierilor; dar în ceea ce se cheamă "limba (atitudinea) oficială" noi vom urmări o tactică opusă și vom părea a fi cinstiți și concilianți. În acest fel, popoarele și guvernele creștinilor, pe care le-am obișnuit să nu privească decât acea față a lucrurilor pe care le-o arătăm noi, ne vor lua încă o dată drept binefăcătorii și mântuitorii neamului omenesc. La orice împotrivire, va trebui să fim în stare să-i facem pe vecini să declare război țării care ar îndrăzni să ne stea în cale; iar dacă și acești vecini s-ar gândi să se întovărășească împotriva noastră va trebui să-i înfrângem repede pe toți într-un război universal (mondial) al lumii întregi.

 

       Cea mai sigură cale a noastră spre succes în politică este secretul, tăinuirea inițiativelor: cuvântul diplomatului francmason nu trebuie să se împotrivească deloc cu faptele sale.

 

       Va trebui chiar să silim guvernele creștine să lucreze după planul nostru amplu alcătuit și care în curând va fi aproape de țel. La aceasta ne va ajuta opinia publică, această opinie publică pe care "marea putere", presa, a pus-o deja pe ascuns în mâinile noastre. Într-un cuvânt, pentru a rezuma sistemul nostru de constrângere eficientă a guvernelor creștine ale Europei, îi vom dovedi unuia dintre ele puterea noastră prin atentate, adică prin teroare; iar tuturor, dacă cumva aproape toate se vor revolta împotriva noastră, le vom răspunde prin glasul tunurilor americane, chinezești ori japoneze. 

 

AL VIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC      [înapoi la Cuprins]

 

Utilizarea intenționat echivocă a dreptului juriticde către francmasoni. Colaboratorii apropiați ai regimului francmason. Școlile particulare ca mijloc de educație superioară cu totul specială. Economiști și milionari. Cui ar trebui să fie încredințate toate posturile de răspundere în Guvern?

 

       Trebuie să ne însușim în întregime toate armele pe care le-ar putea întrebuința dușmanii împotriva noastră. Va trebui să găsim în subtilitățile și tertipurile limbii juridice o îndreptățire pentru cazul când vom fi siliți să dăm pedepse care ar putea părea prea îndrăznețe și nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea să fie exprimate în termeni care să aibă aerul că sunt niște maxime morale foarte înalte, având totodată și o înfățișare legală. Stăpânirea noastră trebuie să se înconjoare de toate puterile civilizației, în mijlocul cărora va trebui să lucreze. Ea va aduna în jurul său publiciști, juristconsulți experimentați, administratori, diplomați și, în sfârșit, oameni pregătiți printr-o educație superioară în școli speciale. Acești oameni vor cunoaște toate tainele vieții sociale, vor cunoaște toate felurile de a vorbi întrebuințând litere și cuvinte politice, vor avea cunoștință despre toate dedesubturile firii omenești, despre toate corzile simțitoare, pe care va trebui să știe a cânta. Asemenea corzi sunt, de pildă, înfățișarea spiritului creștinilor, tendințele lor înnăscute, lipsurile, viciile și caracteristicile lor, apoi particularitățile de clasă și de condiție. Este de la sine înțeles că acești sprijinitori geniali ai guvernământului nostru nu vor fi aleși dintre creștini care sunt obișnuiți să-și facă munca administrativă fără a se îngriji de utilitatea ei. Administratorii blazați ai creștinilor semnează hârtiile fără a le citi; ei servesc din interes sau din ambiție.

 

       Vom înconjura guvernul nostru cu o întreagă mulțime de economiști. Iată de ce trebuie ca francmasonii să învețe în primul rând științele economice. Vom fi de asemenea înconjurați de o ceată întreagă de bancheri, industriași, capitaliști și mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotărât cu ajutorul cifrelor.

 

       Un anumit timp, până ce va sosi momentul când nu va fi deloc primejdios să încredințăm posturile de răspundere ale Statelor fraților noștri francmasoni, le vom încredința unor indivizi a căror trecut și caracter vor fi de asemenea natură încât să existe o prăpastie între ei și popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, cărora în caz de abatere de la ordinele noastre să nu le rămână altceva de așteptat decât condamnarea sau exilul, pentru ca ei să fie siliți să ne apere plini de devotament interesele până la ultima suflare. 

 

AL IX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC   [înapoi la Cuprins]

 

Aplicarea atentă a principiilor francmasonice secrete în scopul de a reface educația popoarelor. Cuvântul tainic de ordine francmason. Importanța nebănuită a orientărilor antifrancmasonice. Din nou despre teroare. Ce îi așteaptă pe cei care servesc francmasoneria. Forța cea "inteligentă" și forța cea "oarbă" a regatelor creștine. Împărțirea aparentă a puterii cu poporul. Misterele arbitrariul liberal. Uzurparea  gradată a instrucțiunii și a educației. Interpretarea diferită a legilor. Metrourile și francmasoneria.

 

       Aplicând în practică principiile noastre, trebuie să fiți cu luare aminte la caracterul poporului în mijlocul căruia vă veți găsi și veți lucra; aplicarea generală, uniformă, a acestor principii, înainte de a fi făcută educația poporului, nu poate avea pentru noi succes. Dar, punându-le cu tenacitate în practică, n-or să treacă zece ani fără ca să se fi schimbat chiar și caracterul cel mai îndărătnic și fără ca să avem la dispoziție un popor foarte mult supus nouă.

 

       Când va veni domnia noastră planetară, vom înlocui liberalul nostru cuvânt de ordine: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, nu cu un alt cuvânt de ordine, ci cu aceleași cuvinte reduse la rangul lor de idei. Vom zice: DREPTUL LA LIBERTATE, DATORIA EGALITĂȚII, IDEALUL FRATERNITĂȚII. Vom apuca astfel taurul de coarne. De fapt, am distrus deja toate guvernele afară de cel al nostru, deși de drept există multe. Dacă astăzi câteva state își ridică glasul împotriva noastră, aceasta o fac numai de formă, uneori la dorința și ordinul nostru, deoarece ne este folositor, pentru a guverna în siguranță pe frații noștri mai mici.

 

       În realitate nu mai avem nici o piedică înaintea noastră. Guvernul nostru Suprem există deja în condiții extra-legale, care de obicei sunt cuprinse în cuvântul puternic și energic - DICTATURĂ. Pot spune cu deplină convingere că astăzi noi suntem legislator. Noi dăm hotărâri judecătorești, noi osândim la moarte și noi grațiem. Suntem comandanții tuturor trupelor noastre, încălecați pe calul generalului șef. Vom guverna mereu cu o mână de oțel, deoarece ținem în mâini rămășițele unui partid altădată puternic, astăzi subjugat nouă. Ținem în mâini și îi dominăm pe toți prin pofte nemăsurate, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri neîmblânzite.

 

       De la noi pornește teroarea care a cotropit totul. Avem în slujba noastră oameni din toate orientările și din toate doctrinele: restauratori de monarhii, demagogi, socialiști, comuniști și tot soiul de utopiști. Am înhămat pe toată lumea la lucru: fiecare sapă hotărât la locul lui ultimile rămășițe ale puterii și, fără să-și dea seama ce face, se silește să dărâme tot ce mai stă în picioare. Toate Statele, în urma acestor uneltiri abile, cer liniște, sunt gata să jertfească totul pentru pace, dar noi nu le vom da pace atâta timp cât ele nu vor recunoaște deschis și cu umilință Guvernul nostru Suprem.

 

       Poporul a început deja să strige că trebuie să se rezolve problema socială cu ajutorul înțelegerii internaționale. Împărțirea poporului în partide i-a pus pe toți la dispoziția noastră deoarece, pentru a susține o luptă pentru putere, trebuiesc bani, iar banii sunt toți sub controlul nostru.

 

       Ne-am putea teme numai de înțelegerea dintre puterea înțeleaptă a persoanelor domnitoare și puterea oarbă a poporului, dar am luat toate măsurile cu putință împotriva unei asemenea eventualități. Între aceste două puteri am ridicat un zid, adică o teroare reciprocă. În acest chip puterea oarbă a poporului rămâne sprijinul nostru, iar noi îi vom fi singurii călăuzitori; din această cauză noi vom ști să o îndreptăm cu abilitate spre țelul nostru.

 

       Pentru ca mâna orbului să nu se poate lepăda de conducerea și ghidarea noastră, trebuie ca, din când în când, să intrăm în legătură directă cu el, dacă nu personal, cel puțin prin frații noștri cei mai credincioși. Când vom fi o putere unanim recunoscută, vom vorbi noi în persoană cu poporul în piețele publice și vom da învățături despre afacerile politice, dar în înțelesul care ne va fi nouă folositor.

 

       Cum ar putea ei verifica ceea ce-i vom învăța noi în școlile de la sate? Iar ceea ce va spune trimisul Guvernului sau persoana domnitoare ea însăși, nu va întârzia să fie cunoscut îndată de Statul întreg, deoarece se va răspândi repede prin gura poporului. Pentru a nu nimici înainte de vreme fundațiile creștinilor, noi ne-am atins de ele cu o mână prevăzătoare, am luat în mâini resorturile mecanismelor lor. Aceste resorturi erau așezate într-o ordine neclintită, dreaptă; noi am înlocuit-o cu o dezordine arbitrară. Ne-am preocupat astfel în secret de jurisdicție, de alegeri, de presă, de libertatea individuală și mai ales de învățământ și educație, care sunt reazemul vieții libere.

 

       Am înșelat, demoralizat, năucit și corupt tineretul creștin printr-o educație greoaie și inutilă bazată pe învățăminte și teorii pe care noi demult le știm că sunt false, fiind născocite și răspândite chiar de către noi.

 

       Rămânând deasupra legilor existente, fără a le schimba în esența lor, dar desfigurându-le numai, prin interpretări contradictorii, am obținut repede rezultate minunate pentru noi. Aceste rezultate au constat mai întâi prin faptul că aceste comentarii năucitoare au mascat legile și, mai târziu, le-au ascuns în întregime dinaintea ochilor guvernelor incapabile să se mai orienteze într-o legislație atât de încurcată.

 

       De aici s-a născut teoria tribunalului conștiinței. Unii spun că lumea se va răscula împotriva noastră cu armele în mâini, dacă va descoperi prea repede despre ce este vorba. Pentru acest caz noi avem, în țările din Occident, o armă atât de îngrozitoare, încât chiar și cele mai îndrăznețe suflete vor tremura înaintea ei: metrourile, care vor fi introduse până atunci în toate capitalele, care împreună cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvârli astfel în aer toate organizațiile și toate sediile dușmanilor noștri din toate țările lumii. 

 

AL X-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC    [înapoi la Cuprins]

 

Forța tainică a lucrurilor în politică. "Genialitatea diabolică a josniciei. Ce modificări promite după aceea lovitura de stat francmasonică. De ce apreciază francmasonii sufragiul universal. Stima de sine însuși. Șefii francmasoni și promovarea lor. Conducătorul cel genial al francmasoneriei. Instituțiile statului și funcțiile lor. Otrava cea puternică a liberalismului. Constituția este totdeauna școala neînțelegerilor ce apar între partide. Noua eră republicană. Președinții statelor sunt aproape totdeauna creaturi "de paie" ale francmasoneriei. Responsabilitatea limitată a președinților statelor. Misterul afacerii "Panama". Rolul important al camerei deputaților și al președintelui statului. Francmasoneria este totodată și o forță legislativă. Noua constituție republicană și rolul acesteia. Trecerea ulterioară la "autocrația" francmasonică. Momentul secret al proclamării "regelui universal" al planetei Pământ. Inocularea criminală cu microbi și viruși ale diferitelor boli precum și alte fapte malefice ale francmasoneriei.

 

       Încep astăzi repetându-vă ceea ce v-am mai spus anterior și vă rog să vă aduceți aminte că guvernele și popoarele nu văd decât aparența, înfățișarea de la suprafață a lucrurilor. Cum ar putea ele să descurce înțelesul ascuns al lucrurilor și situațiilor când reprezentanții lor se gândesc mai mult la petreceri înainte de orice? Este foarte important pentru politica noastră să cunoaștem acest amănunt. Ne va fi de folos când vom trece la discuția diviziunii puterii, a libertății cuvântului, a presei, a libertății de conștiință, a dreptului de asociere, a egalității înaintea legii, a inviolabilității proprietății și a locuinței, a impozitului și, în sfârșit, la discuția retrospectivă a legilor. Toate aceste probleme sunt de o asemenea natură încât nu trebuie să te atingi de ele de-a dreptul și pe față, înaintea poporului. În cazul când suntem siliți să luăm contact cu ele, nu trebuie să fie înșirate una câte una, ci trebuie să declarăm în bloc că principiile dreptului modern sunt respectate și recunoscute de către noi. Însemnătatea acestei omiteri constă în aceea că, un principiu căruia nu i-ai spus pe nume, ne lasă libertatea de a exclude din el câte ceva fără ca aceasta să se observe, pe când, dacă le-am enumera tot ceea ce vrem să excludem, toate acestea ar putea fi primite cu rezervă.

 

       Poporul credul și prost are o deosebită și o mare stimă pentru geniile politice și răspunde tuturor actelor de violență ale acestora prin cuvinte: "E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci! Iată aici este numai un joc abil, dar cât de viclean este jucat, cât este de obraznic!"

 

       Noi socotim că este necesar să atragem toate națiunile la zidirea unui noi edificiu fundamental al cărui plan îl avem acum gata. Iată de ce trebuie ca, înainte de toate, să dăm dovadă de această îndrăzneală și de această putere a minții care, prin persoana influentă a actorilor noștri, va sfărâma în scurt timp toate piedicile din calea noastră. Când undeva vom fi dat, atunci când este cazul, lovitura noastră de Stat, vom spune și vom repeta popoarelor: "totul merge îngrozitor de rău, toți au suferit mai mult decât poate răbda un om. Noi vom îndepărta acum pricinile suferințelor voastre, adică naționalitățile, granițele și diversitatea banilor. Bineînțeles că sunteți liberi de a ne jura sau nu credință, însă puteți voi oare face aceasta pe bună dreptate, dacă o faceți înainte de a fi văzut ceea ce vă oferim noi?" Atunci ei ne vor slăvi și ne vor purta în triumf într-o însuflețire înnebunită de nădejdi. Votul public, din care am făcut arma ridicării noastre la putere și cu care i-am obișnuit pe oameni prin diferite uniuni și tovărășii (până și unitățile cele mai mici ale membrilor omenirii), își va juca o ultimă dată rolul, pentru a exprima dorința întregii omeniri de a ne cunoaște mai  de aproape înainte de a ne judeca.

 

       Iată de ce trebuie să împingem toată lumea la votul public, fără deosebire de clasă și de cens electoral, pentru a putea întrona absolutismul majorității, pe care nu-l poți obține de la clasele censitare inteligente. După ce vom fi obișnuit în acest chip toată lumea cu ideea propriei sale valori, vom nimici însemnătatea familiei creștine și valoarea ei educațională, de asemenea nu vom lăsa să se ridice individualitățile, cărora mulțimea, călăuzită de noi, nu le vor îngădui să iasă la iveală și nici chiar să vorbească. Ea va fi pentru aceasta obișnuită să nu asculte decât pe noi, care îi plătim supunerea și atenția. În acest fel vom face din popor o forță atât de oarbă, încât nu va fi în stare să se miște în nici o parte, fără a fi călăuzită de agenții noștri, puși în locul conducătorilor săi. El se va supune acestui regim, deoarece va ști că de acești noi conducători vor depinde câștigurile sale, darurile gratuite și tot felul de privilegii pe care le va avea.

 

       Un plan unic de guvernare trebuie să iasă dintr-un singur cap, deoarece ar fi incoerent și fără legătură, dacă mai multe minți și-ar împărți sarcina de a-l stabili. De aceea, noi trebuie să cunoaștem acest plan de acțiune, dar nu trebuie să-l discutăm decât noi între noi, pentru a nu-i distruge caracterul genial, legătura dintre părțile sale, puterea practică și înțelesul tainic al fiecăruia dintre punctele sale. Dacă este discutat și schimbat prin votul public, atunci planul nostru va păstra urma tuturor concepțiilor false ale minților care nu vor putea pătrunde adâncimea și legătura scopurilor urmărite. Planurile noastre trebuie să fie secrete, puternice și bine concepute. De aceea noi nu trebuie să aruncăm munca genială a conducătorului nostru la picioarele mulțimii și, de asemenea, nu trebuie niciodată să o încredințăm nici măcar unei socități restrânse.

 

       Aceste planuri nu urmăresc deocamdată răsturnarea instituțiilor moderne și a statelor existente. Ele le vor schimba numai economia și, prin urmare, toată dezvoltarea lor, care astfel va ajuta mult realizarea planurilor noastre.

 

       Structuri aproape identice există, sub diferite denumiri, în toate țările: Reprezentanța, Ministerele, Senatul, Consiliul de Stat, Corpul Legislativ și Corpul Executiv. Nu trebuie să vă explic acum mecanismul legăturilor dintre aceste instituții, deoarece îl cunoașteți prea bine. Observați numai că fiecare din aceste instituții corespunde unei anumite funcții importate a Statului și vă rog să mai observați că ceea ce este foarte important este nu instituția, ci funcția. Așadar funcția și nu instituțiile sunt importante. Instituțiile și-au împărțit toate funcțiile guvernamentale: funcții administrative, legislative, executive. De aceea ele lucrează în organismul Statului ca și organele în corpul omenesc. Dacă stricăm complet o anumită parte a mașinii Statului, aceasta va cădea bolnavă, și la fel ca în cazul corpului omenesc mai devreme sau mai târziu Statul va muri.

 

       Când am introdus în organismul Statului otrava liberalismului, toată construcția sa politică s-a schimbat; Statele au căzut bolnave de o boală mortală: descompunerea sângelui lor vital și nu ne mai rămâne acum decât să așteptăm sfârșitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituționale care au înlocuit, pe seama credulității creștinilor, autocrația salvatoare cu Constituția care, după cum știți, nu este altceva decât o școală de discordii, de neînțelegeri, de discuții, de deosebiri de vederi și de frământări sterpe ale partidelor. Într-un cuvânt aceasta este școala a tot ce face ca un Stat să își piardă individualitatea și personalitatea. Atât tribuna cât și presa a condamnat pe conducători la inactivitate și la slăbiciune. Ea a făcut astfel din ei niște elemente puțin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explică ușurința cu care se va realiza răsturnarea lor. Epoca republicană a devenit atunci posibilă, fiindcă am înlocuit pe guvernator cu o caricatură a guvernului, cu un președinte luat din mulțime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noștri. Aici se află fundamentul minei săpate de către noi sub poporul creștinilor, sau mai bine zis sub popoarele creștinilor.

 

       Într-un viitor apropiat vom întemeia în același mod responsabilitatea președinților de republică.

 

       Atunci vom putea introduce fără teamă anumite schimbări ce ne vor fi favorabile nouă, de care nu va răspunde decât această creatură a noastră care va fi o marionetă. Ce ne pasă nouă dacă rândurile celor ce aleargă după putere vor deveni mai rare sau dacă se vor produce, în lipsă de președinți, încurcături capabile de a dezorganiza în întregime țara?

 

       Pentru a ajunge la acest rezultat, care ne avantajează, vom unelti și manevra alegerea de președinți care au în trecutul lor o pată ascunsă. Teama de o asemenea descoperire, dorința proprie fiecărui om odată ajuns la putere de a-și menține privilegiile, foloasele și onorurile legate de noua sa condiție, vor face din aceștia servitorii credincioși ai poruncilor noastre. Camera deputaților va acoperi, va apăra, va alege președinți, dar noi îi vom retrage dreptul de a propune legi sau de a le schimba. Acest drept va fi dat în realitate numai președintelui responsabil, care va fi o jucărie în mâinile noastre.

 

       Puterea guvernului va deveni astfel fără îndoială ținta tuturor atacurilor. Noi îi vom da, pentru a se apăra, dreptul de a apela la hotărârea poporului, fără să mai treacă prin intermediarul reprezentanților săi, cu alte cuvinte îi vom da dreptul de a recurge la serviciul nostru ca un orb ce apelează la majoritate. Afară de acestea, vom da președintelui dreptul de a declara război. Vom motiva acest drept spunând că președintele, ca șef al întregii armate a țării, trebuie să o aibă la dispoziția sa, pentru a apăra noua Constituție republicană, al cărei reprezentant direct răspunzător va fi.

 

       În aceste împrejurări, șeful guvernului unui stat va fi în mâinile noastre și nimeni, în afară de noi, nu va mai conduce indirect puterea legislativă.

 

       Vom retrage de asemeni Camerei, introducând noua Constituție republicană, dreptul de interpelare, sub pretext de a apăra secretul politic. Vom restrânge prin noua Constituție numărul reprezentanților la minimum, aspect care va avea drept urmare de a micșora cu atât mai mult pasiunile politice și pasiunea pentru politică. Dacă, contrar oricăror așteptări ale noastre, ele totuși se trezesc chiar în situația acestui mic număr de reprezentanți, îl vom reduce la minimum printr-un apel la majoritatea poporului.

 

       De președintele republicii va depinde numirea președinților și a vicepreședinților Camerei și ai Senatului. În locul sesiunilor parlamentare constante, vom mărgini ședințele Parlamentelor la câteva luni. Mai departe, vom acționa astfel ca președintele, ca șef al puterii executive, să aibă dreptul de a convoca sau dizolva Parlamentul și, în cazul dizolvării, de a amâna momentul unei noi convocări. Dar pentru ca urmările tuturor acestor acțiuni, în realitate inegale, să nu cadă asupra responsabilității, stabilite de către noi, a președintelui (lucru care ar fi dăunător planurilor noastre), vom îndemna pe miniștri și pe ceilalți funcționari care înconjoară pe președinte să treacă peste hotărârile acestuia, prin măsuri nejuste luate pe propria lor răspundere; în acest chip, ei vor fi vinovați și răspunzători în locul său. Noi vă sfătuim de a încredința acest rol mai ales Senatului, Consiliului Miniștrilor, mai bine decât unui singur individ.

 

       Președintele-marionetă va interpreta după voința noastră legile existente, care după cum se știe pot fi interpretate în mai multe feluri. El le va anula când îi vom spune noi că trebuie și va avea dreptul de a propune legi provizorii și chiar o nouă schimmbare a Constituției, sub pretextul binelui suprem al Statului.

 

       Aceste măsuri stabilite aici și puse în practică ne vor da putința de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliți să introducem în Constituțiile Statelor, înainte de apucarea frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimțite la suprimarea oricărei Constituții, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocrația noastră.

 

       Recunoașterea autocrației noastre poate sosi și înainte de suprimarea Constituției, dacă popoarele, obosite de neorânduielile și caracterul ușuratic al conducătorilor lor, vor ajunge să strige: "Alungați-i și dați-ne un rege universal, care să ne poată uni pe toți și să distrugă cauzele neînțelegerilor noastre: granițele națiunilor, religiile, calculele Statelor; un rege care să ne dea acea pace și acea siguranță pe care nu o putem obține de la conducătorii și reprezentanții noștri."

 

       Știți foarte bine că, pentru a face posibile asemenea dorințe, trebuie să tulburăm în asemenea mod neîntrerupt, în toate țările, legăturile dintre popor și guvern pentru a ajunge să obosim întreaga lume prin dezbinare, dușmănie, ură și chiar prin martiraj, foamete, răspândirea bolilor, pentru ca creștinii să nu vadă altă scăpare decât aceea de a recurge la suveranitatea noastră absolută și întreagă.

 

       Dacă dăm poporului timp să răsufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodată.

 

AL XI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC   [înapoi la Cuprins]

 

Programul tainic al noii Constituții. Câteva amănunte secrete asupra loviturii de stat așa cum este ea propusă de către francmasoni. Creștinii sunt în general naivi, proști și mici. Francmasoneria secretă din umbră și lojile sale exterioare de "fațadă".

 

       Consiliul de Stat va fi menit să sprijine părerea guvernului. Sub înfățișarea unui corp legiuitor, el nu va fi în realitate decât un comitet de redactare a legilor și decretelor guvernatorului.

 

       Iată care este programul noii Constituții pe care noi o pregătim: vom crea Legea, Dreptul și Tribunalul: 1) sub formă de propuneri ale corpului legislativ; 2) prin decrete ale Președintelui (republicii) sub formă de ordine generale, prin acte ale Senatului și prin decizii ale Consiliului de Stat, sub formă de ordine ministeriale; 3) în cazul când vom găsi că este folositor, sub forma de lovitură de Stat.

 

       Acum, după ce am stabilit în mod aproximativ acest modus agendi (modalitate de acțiune), să ne ocupăm cu amănuntele măsurilor care ne vor servi să terminăm transformarea Statului în înțelesul pe care l-am expus. Vreau să zic că ne vom ocupa cu mai multă atenție de liberatea presei, de dreptul de asociație, de libertatea conștiinței, de principiul electiv și de multe alte lucruri care vor trebui să dispară din repertoriul omenirii și care urmează să fie cu desăvârșire schimbate de îndată ce noua Constituție a noastră va fi proclamată.

 

       Numai în acest moment vom putea publica nestânjeniți toate ordinele noastre. Mai târziu, orice schimbare considerabilă va fi primejdioasă. Dacă această schimbare se face în sensul unei asprimi care nu poate fi îndurată, ea poate atrage după sine o deznădejde foarte mare pricinuită de teama de noi schimbări de același fel.

 

       Dacă, dimpotrivă, schimbarea se îndeplinește în sensul unor îngăduințe ulterioare, se va zice că noi înșine ne-am recunoscut greșelile, iar acest lucru va întuneca faima înaltei inteligențe, a puterii noastre, sau se va zice că ne-a fost teamă și că am fost siliți să facem concesii, pentru care nimeni nu ne va mulțumi, deoarece toți vor crede că de fapt au avut dreptul la ele. Atât una cât și cealaltă din aceste eventualități, ar fi deci păgubitoare pentru noua noastră Constituție.

 

       Noi vrem ca, din ziua proclamării ei, când popoarele vor fi năucite de lovitura de Stat, care se va fi operat, când încă vor fi sub puterea terorii și a nedumeririi, noi vrem ca din acel moment să recunoască cu toții că noi suntem atât de puternici, atât de invulnerabili, atât de tari, încât nu vom sta în nici un caz la tocmeală cu dânșii; că, nu numai că nu vom da nici o însemnătate părerilor și dorințelor lor, dar că suntem gata și că avem posibilitatea să înăbușim cu o forță și cu o autoritate indiscutabilă orice încercare, orice manifestare a acestor dorințe și păreri; că am știut să punem mâna dintr-o singură lovitură pe tot ceea ce ne era necesar, și că nu vom împărți în nici un caz puterea noastră cu ei. Atunci resemnați ei își vor închide ochii și vor aștepta desfășurarea ulterioară a evenimentelor.

 

       Creștinii naivi sunt ca niște oi iar noi suntem pentru ei niște lupi. Sunt convins că știți ce pățesc oile când pătrund lupii în staul.

 

       Deoarece resemnați ei vor închide ochii înaintea oricărui lucru, spre a-i păcăli le vom promite că le înapoiem toate libertățile luate, dar aceasta numai când dușmanii păcii vor fi potoliți, iar partidele existente reduse la neputință.

 

       Nu mai trebuie să vă spun că, în realitate, ei vor aștepta mult și zadarnic această întoarcere spre trecut.

 

       Pentru ce altceva am fi oferit și inspirat creștinilor toată această politică, fără a le da în realitate putința de a o pătrunde, dacă nu doar penru a câștiga pe ascuns, ceea ce noi fără acest mod de a proceda nu puteam câștiga pe față? Acest aspect fundamental a servit mereu ca bază organizării francmasoneriei noastre secrete, care nu este cunoscută și ale căror planuri nu sunt nici măcar bănuite de dobitoacele creștine, atrase de noi în organizația vizibilă a francmasoneriei, pentru a îndepărta astfel de la noi privirile bănuitoare ale fraților lor. 

 

AL XII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Interpretarea masonică secretă a cuvântului "libertate". Viitorul diferit al presei în timpul domniei planetare a francmasonilor. Controlul strict și total al presei atunci. Agențiile corespondenților. Ce este în realitate progresul pentru francmasoni? Solidaritatea francmasonilor așa cum se manifestă ea în presa modernă. Ațâțarea și întreținerea pretențiilor "sociale" provinciale. Infailibilitatea noului regim.

 

       Cuvântul libertate, care poate fi tălmăcit în diferite feluri, noi îl vom defini astfel: "Libertatea este dreptul de a face numai ceea ce permite legea". O astfel de tălmăcire a acestui cuvânt, făcută la timpul potrivit, va pune toată libertatea în mâinile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor face cu putință ceea ce o să ne fie nouă plăcut, urmărind punerea în practică a programului de mai sus.

 

       Ce rol joacă astăzi presa? Ea servește adeseori la ațâțarea patimilor și la întreținerea egoismelor de partid. Ea este plină de deșertăciune, nedreptăți și minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înțeleg deloc menirea. Noi mai întâi o vom subjuga și îi vom pune opreliști puternice, iar apoi vom face la fel și cu celelalte lucrări tipărite, căci la ce ne-ar servi subjugarea presei, dacă nu ne vom pune la adăpost și de focul ațâțător al broșurii și al cărții? Vom transforma publicitatea, care ne costă astăzi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie în ziare, într-un izvor de venit pentru Statul nostru. Vom înființa un impozit special asupra presei. Vom sili să se plătească o garanție atunci când se înființează ziare sau tipografii. Astfel sperăm că va fi scutit guvernul nostru francmasonic de orice atac din partea presei, iar când se va ivi vreun prilej, vom da amenzi fără milă. Timbrele, garanțiile și amenzile, toate acestea vor aduce Statului nostru venituri uriașe.

 

       Este drept că ziarele de partid ar putea trece ușor peste asemenea pierderi bănești și de aceea pe acestea le vom desființa, îndată ce ne vor fi atacat a doua oară. Nimeni nu se va putea atinge nepedepsit de aureola atotputernicului guvern al nostru. Pretextul pentru a desființa un ziar va fi că ațâță la revoltă și destabilizează Statul fără motiv și fără dreptate. Vă rog să nu vă surprindă că printre ziarele care ne vor ataca, vor fi și cele întemeiate de noi, dar ele fiind ghidate de noi din umbră vor ataca numai acele puncte ale căror schimbări le vom dori.

 

       Nimic nu va putea fi adus la cunoștința lumii fără supravegherea noastră. Acest rezultat este deja atins din zilele noastre prin faptul că toate știrile și noutățile sunt primite de către mai multe agenții care le adună din toate părțile lumii. Aceste agenții vor fi atunci fără deosebire numai ale noastre și nu vor publica decât ceea ce le vom îngădui noi.

 

       Dacă deja de pe acum am știut să câștigăm de partea noastră pe membrii societăților creștine în așa măsură, încât aproape toți privesc întâmplările lumii prin sticla cu anticipație colorată a ochelarilor pe care chiar noi i-am pus pe nas, dacă deja de pe acum nu mai există pentru noi uși zăvorâte care să ne împiedice cunoașterea acelor lucruri pe care creștinii le numesc prostește secrete de Stat, ce va fi atunci când vom fi stăpânii recunoscuți ai acestei planete și vom conduce prin persoana Marelui Suveran?

 

       Atunci oricine va voi să fie editor, bibliotecar sau proprietar de tipografie ori să se ocupe de industria tipografică, va trebui să primească o diplomă, care, în cazul că posesorul ei se va face vinovat de vreo nelegiuire oarecare împotriva noastră, va fi luată numaidecât înapoi. Cu asemenea măsuri, intrumentul gândirii de masă - presa - va deveni un mijloc de manipulare și educație în mâinile noastre, care nu va mai îngădui poporului să bată câmpii asupra binefacerilor evoluției spirituale și a progresului. Care dintre noi nu știe oare că aceste binefaceri sunt închipuite și multe dintre ele duc de-a dreptul la niște aspirații care pentru noi sunt absurde? Din aceste aspirații și vise s-au născut atât raporturile anarhice ale oamenilor între ei cât și cu stăpânirea, deoarece progresul sau mai bine zis ideea progresului, a dat naștere ideilor tuturor emancipărilor, fără a le face deloc cu putință realizarea. Toți acei pe care noi îi numim liberali sunt de fapt anarhiști, dacă nu în fapte cel puțin în gânduirile lor. Fiecare dintre ei urmărește ideea libertății și până la urmă toți cad în anarhie, protestând din simpla plăcere de a protesta.

 

       Dar să revenim acum la presă. O vom îngreuna, ca și tot ce se tipărește, cu impozite și prețuri foarte mari pentru fiecare foaie tipărită cât și cu alte garanții. Cărțile cu mai puțin de 30 de pagini vor fi taxate dublu. Le vom înregistra în categoria broșurilor pentru că, pe de o parte, vom reuși prin aceasta să reducem numărul revistelor care sunt pentru noi otrava cea mai primejdioasă, iar pe de altă parte, această măsură îi va sili pe scriitori să producă lucrări atât de lungi, încât vor fi puțin citite, mai ales din cauza prețului lor foarte mare. Dinpotrivă, ceea ce vom edita și tipări noi pentru călăuzirea minților în direcția pe care o vom stabili, va fi ieftin și astfel va fi citit de către toată lumea. Impozitul foarte mare va înăbuși dorința multora de a scrie, iar teama de pedeapsă va face pe literați să atârne de noi.

 

       Dacă totuși se vor găsi unele persoane care doresc să scrie împotriva noastră nu se va găsi în schimb nimeni să le tipărească scrierile. Înainte de a accepta o lucrare pentru tipărit, editorul va trebui să meargă la autorități pentru a obține încuviințarea scrisă de a o face. În acest chip vom cunoaște dinainte cursele care ni se întind și le vom zădărnici dând dinainte lămuriri asupra subiectului tratat în care suntem atacați.

 

       Literatura și ziaristica sunt cele două forțe educative mai însemnate, de aceea guvernul nostru va trebui să fie proprietarul celor mai multe ziare. Prin aceasta, înrâurirea dăunătoare nouă a presei private va fi îndepărtată, iar noi vom câștiga o influență uriașă asupra majorității minților. Dacă încuviințăm să apară 10 ziare noi, îndată vom întemeia 30 de ale noastre și așa mai departe.

 

       Publicul cititor este naiv și nu va bănui nimic. Toate ziarele ediate de noi vor fi în aparență de tendințe și opinii total opuse, lucru care va trezi în cazul majorității credule încrederea în ele și astfel va antrage în jurul lor pe dușmanii noștri nebănuiți. Astfel ei vor cădea în cursă și vor fi făcuți inofensivi prin diferite mijloace pe care le știm.

 

       Publicațiile cu caracter oficial vor sta în rândul întâi. Ele vor veghea întotdeauna interesele noastre și de aceea influența lor, care ne va fi favorabilă nouă, va rămâne uriașă.

 

       În rândul al doilea vor sta publicațiile oficioase, ale căror rol va fi de a atrage pe nepăsători și pe cei fără vlagă.

 

       În al treilea rând vom pune așa numita opoziție a noastră. Cel puțin un ziar din acestea va fi cu desăvârșire potrivnic ideilor noastre. Dușmanii noștri vor lua pe acest fals opozant drept un tovarăș de luptă și astfel ne vor descoperi toate uneltirile lor datorită acestui tertip.

 

       Ziarele noastre vor fi de toate tendințele: unele aristocratice, altele republicane, altele revoluționare sau chiar anarhiste, bineînțeles atât timp cât va dăinui Constituția.

 

       Ele vor manifesta în multiple moduri influența noastră și vor avea, ca zeul Vishnu, o sută de mâini, care fiecare va grăbi schimbarea societății după cum urmărim noi. Aceste mâini vor călăuzi prin sugestii adecvate opinia în direcția care duce la scopul nostru, deoarece un om foarte întărâtat pierde putința de a raționa și cade cu ușurință sub puterea sugestiei. Neghiobii manipulați care vor crede că repetă opinia ziarului partidului lor vor repeta și răspândi de fapt părerea noastră, ori aceea care ne va place nouă să se spună. Ei își vor închipui, datorită naivității, că urmează planul partidului lor, pe când în realitate nu vor servi decât steagul pe care îl vom ridica pe ascuns chiar noi pe seama lor.

 

       Pentru a conduce în această direcție armata noastră de ziariști va trebui să organizăm cu deosebită grijă instituția aceasta. Sub numele de Birou Central al Presei vom pune la cale ședințe literare, în care agenții noștri vor da cuvântul secret de ordine și cu diferitele semnale cunoscute numai de francmasoni, fără ca cineva să poată să bage de seamă. Discutând și în aparență contrazicând inițiativa noastră, dar în mod superficial, fără a intra în miezul lucrurilor, ziarele noastre vor susține o polemică prefăcută cu organele oficiale, pentru a ne da prin aceasta putința de a ne pronunța și mai limpede decât am putea-o face în primele noastre declarații oficiale, întărind astfel sugestiile făcute de noi.

 

       Aceste atacuri înscenate de noi vor face ca supușii noștri să creadă că pot vorbi liber; iar pe de altă parte agenții noștri vor putea spune pretutindeni, că organele care se declară împotriva noastră nu fac decât să clevetească în mod prostesc deoarece nu pot găsi pricini adevărate pentru combaterea serioasă a măsurilor noastre.

 

       Prin aceste mijloace abile de manipulare nebănuite și nevăzute de către opinia publică, dar foarte sigure, vom câștiga în orice situație atenția și încrederea publică. Prin ele, după caz, vom întărâta sau vom liniști, după cum avem nevoie, spiritele în probleme politice, le vom convinge sau le vom amăgi, scoțând de sub tipar când adevărul, când minciuna, când ambele abil combinate, adeverind sau dezmințind faptele, după înrâurirea pe care urmărim ca acestea să o aibă asupra publicului, pipăind totdeauna cu mare prudență și grijă locul, înainte de a pune cu fermitate piciorul pe el. Acționând astfel îi vom învinge pe dușmanii noștri fără doar și poate, deoarece ei nu vor avea la dispoziție publicații prin care să-și poată spune cuvântul până la sfârșit sau denigrând nu le vom permite să dea nici o replică în ziar în urma măsurilor pe care le-am arătat. Astfel, prin campanii mincinoase lansate contra dușmanilor noștri nici nu va mai trebui să-i combatem cu temeinicie.

 

       În caz de nevoie îi vom combate cu tărie prin ziarele noastre oficiale recurgând chiar la calomnii distrugătoare ce vor fi lansate prin presa noastră din categoria a treia.

 

       Încă de pe acum, cel puțin în cadrele presei, există o puternică solidaritate francmasonică. Toate organele presei sunt legate între ele prin secret profesional. Ca și străvechii auguri, nici unul dintre membrii ei nu destăinuie secretul și cunoștințele sale dacă nu i se poruncește. Nici un ziarist nu se va încumeta să trateze public și să divulge această taină, deoarece nici unul dintre ei nu va fi primit în rândul scriitorilor dacă nu are vreo pată rușinoasă în trecutul său, care să poată fi îndată făcută publică în caz de trădare sau necredință. Atâta vreme cât aceste păcate sunt păstrate în taină de către anumiți oameni, scriitorul, prin faima sa, poate atrage și focaliza în jurul lui admirația și simpatia majorității țării, care îl va urma cu însuflețire.

 

       Socotelile noastre în ceea ce priește recrutarea de noi francmasoni se întind cu deosebire asupra provinciei. Acolo noi trebuie să ațâțăm nădejdi și dorințe potrivnice celor din capitală căreia îi vom spune că acestea sunt nădejdiile și dorințele adevărate ale provinciilor, deși este lesne de înțeles că izvorul central al dezbinărilor nu pornește decât de la noi. Să știți că, atâta timp cât nu ne vom bucura încă de o putere deplină va fi adesea nevoie de a înăbuși glasul capitalelor prin acela al majorității, al poporului din provincii, care va fi cu abilitate ațâțat de către agenții noștri. Va trebui ca, în momentul psihologic stabilit de noi, capitalele să nu mai aibă nici un cuvânt de spus asupra faptului împlinit, din simplul motiv că acesta va fi deja primit cu mult mai repede de către majoritatea poporului, prin intermediul orașelor din provincie.

 

       Când vom intra în noua orânduire de Stat Planetar care va pregăti domnia noastră asupra întregii planete, nu vom putea lăsa să se mai descopere prin presă necinstea publică. Va trebui să se creadă atunci că noua noastră stăpânire a mulțumit atât de bine pe toată lumea, încât au dispărut chiar și crimele. Cazurile de izbucnire a criminalității nu vor trebui atunci să fie cunoscute decât de victimele lor și de martori întâmplători.

 

AL XIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni. Chestiunile politice care apar. Chestiunile industriale. Petrecerile ca mijloc de deviere. Casele poporului. Adevărul este unul. Marile probleme care survin.

 

       Nevoia pâinii zilnice îi face pe creștini să tacă și să fie servitorii noștri umili. Agenții noștri din presă vor discuta, la porunca noastră, măsurile și schimbările pe care ne-ar fi cam greu să le dăm publicității dintr-odată, pe neșteptate. Noi, în acest timp, folosindu-ne de zgomotul pricinuit de aceste discuții, vom înfăptui măsurile dorite și le vom prezenta publicului ca pe un fapt împlinit. Nimeni nu va avea îndrăzneala să ceară nimicirea celor hotărâte, mai ales că vor fi prezentate ca fiind un real progres. De altfel, presa va face atunci un joc util nouă și va atrage îndată atenția publicului spre chestiuni senzaționale noi (căci, după cum știți, noi am obișnit oamenii de a căuta totdeauna ceva nou și schimbător). Câțiva neghiobi, închipuindu-și că sunt uneltele sorții, se vor năpusti asupra acestor noi chestiuni fără a ști că ei nu înțeleg nimic din ceea ce noi vrem în realitate să se discute. Chestiunile politicii nu sunt deschise nimănui, în afară de aceia care i-au dat naștere, încă înainte cu multe veacuri și care o conduc chiar și acum în taină.

 

       Din toate acestea puteți vedea că, prefăcându-ne uneori că cerem părerea mulțimii, noi nu facem altceva decât să ne ușurăm înfăptuirea planurilor noastre. De asemenea puteți observa că noi căutăm totdeauna aprobarea nu a faptelor, ci a cuvintelor noastre rostite la cutare prilej. Noi trebuie să spunem pretutindeni și totdeauna că, în toate măsurile noastre ne ghidăm după speranța unită cu siguranța de a fi folositori binelui tuturor.

 

       Pentru a abate cu abilitate atenția oamenilor prea îngrijorați de problemele politice, vom scoate la iveală problemele economice senzaționale înainte de așa zisele probleme politice noi. Îi vom lăsa atunci pe toți să-și descarce furiile lor asupra acestui subiect. Gloatele se vor învoi să rămână liniștite, să se odihnească după închipuita lor activitate politică (cu care i-am obișnuit noi înșine, pentru ca să putem lupta prin mijlocirea lor cu guvernele creștine), cu condiția de a avea noi distracții și ocupații. În aceste noi distracții și ocupații îi vom îndrepta apoi aproape pe aceleași căi politice. Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului să nu ajungă la nimic profund prin cugetare. Eventual îi vom opri eficient de la gândire prin petreceri și sport, prin jocuri, prin desfătări vicioase, prin înlănțuiri de patimi și prin case de toleranță publice. Îndată vom pune apoi prin presă concursuri banale de arte și tot felul de sporturi. Aceste preocupări de masă vor îndepărta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii, dezobișnuindu-se din ce în ce mai mult să gândească spontan și independent numai prin ei înșiși vor ajunge să vorbească datorită propagandei noastre tocmai așa cum gândim noi. Datorită superficialității și a lenii lor de a gândi noi vom fi singurii care vom da impulsuri și îndrumări cugetării mai ales prin intermediul anumitor persoane care, bineînțeles, nu vor fi deloc bănuite de a avea legături strânse cu noi.

 

       Rolul utopiștilor liberali va fi pentru totdeauna sfârșit, atunci când va fi recunoscut regimul nostru francmasonic planetar. Până atunci vor aduce multe foloase nouă. De aceea, adeseori îi vom îndemna mult mai mult pe oameni să născocească tot felul de teorii complet ireale și fantastice, considerate noi, sau așa zise progresiste, căci astfel vom suci cu o mare ușurință capetele acestor creștini, cu ajutorul cuvântului PROGRES. Nu găsiți aproape nici unul printre ei care să înțeleagă că sub acest cuvânt se ascunde o greșeală, afară de cazurile când este vorba de descoperiri materiale, deoarece adevărul este numai unul singur și neschimbat, și nu poate prin urmare să progreseze. Progresul, ca o idee greșită, servește la întunecarea adevărului, pentru ca nimeni să nu-l cunoască, în afară de noi aleșii care suntem păzitorii lui.

 

       Când domnia noastră planetară va fi sosit, oratorii noștri vor vorbi cu patos poporului despre marile probleme misterioase care au frământat omenirea pentru a o duce, în sfârșit, la regimul nostru mântuitor. Nimeni nu va bănui atunci că toate aceste probleme au fost născocite de către noi, după un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit în tot cursul lungilor veacuri.

 

AL XIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Religia cea nouă a viitorului. Sclavia viitorului. Imposibilitatea de a cunoaște misterele religiei francmasonice a viitorului. Pornografia necesară și viitorul cuvântului tipărit atunci când francmasonii vor avea complet puterea.

 

       Când va fi sosit domnia noastră planetară, nu vom recunoaște nici o altă religie afară de aceea a noastră, care este unică și de care ne este legat destinul, deoarece noi francmasonii suntem aleșii prin care acest destin este unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui să nimicim toate credințele. Faptul că prin această nimicire a credinței se sporește numărul ateilor din zilele noastre, nu ne va stânjeni străduințele, ci din contră va servi drept pildă generațiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al cărei sistem stoic conceput de noi va izbuti să cucerească toate popoarele. Vom spune atunci tuturor că în aceasta constă adevărul ei mistic, în care zace toată forța ei educatoare. Atunci vom publica la toate prilejurile articole în care vom asemăna regimul nostru mântuitor cu cele ale trecutului. Binefacerile unei odihne câștigate după veacuri de frământări vor scoate la iveală însușirile plăcute ale stăpânirii noastre. Greșelile administratorilor creștini vor fi zugrăvite de noi în culorile cele mai vii. Vom da naștere la o așa de mare scârbă față de aceste administrații, încât popoarele vor prefera odihna robiei în locul drepturilor mult trâmbițatei libertăți care i-a zăpăcit atât de mult și care le-a răpit mijloacele de trai făcându-i să fie exploatați de către o ceată de aventurieri, neștiutori de ceea ce fac. Nefolositoarele schimbări de guvern, la care îi îndemnăm noi pe creștini atunci când voim să săpăm temeliile lor de guvernământ, vor obosi în această vreme atât de mult popoarele, încât ele vor prefera să îndure orice din partea noastră, numai să scape de noi frământări. Vom arăta atunci cu stăruință greșelile istorice ale guvernelor creștine care, în lipsa adevăratului bine, au amețit omenirea în cursul atâtor veacuri, urmărind un bine social iluzoriu, fără a-și da seama că planurile lor înrăutățesc, în loc să îmbunătățească, condițiile vieții omenești pe această planetă.

 

       Filozofii noștri vor discuta toate greșelile credințelor creștine, dar nimeni niciodată nu va discuta religia noastră sub adevărata ei înfățișare, deoarece nimeni nu o va cunoaște cu adevărat, afară de cei ai noștri, care nu vor îndrăzni niciodată să-i descopere tainele.

 

       În țările zise înaintate, am dat deja naștere unei literaturi nebune, murdare, mârșave. Aceasta o vom răspândi câtva timp, chiar și după ce am ajuns la putere, pentru a scoate mai mult la iveală deosebirea dintre discursurile, dintre programele noastre și aceste nemernicii ale creștinilor. Inițiații noștri francmasoni, crescuți pentru a conduce pe creștini, vor alcătui discursuri, planuri, memorii, articole care ne vor da înrâurirea deplină asupra acestor oameni și ne vor îngădui să-i îndreptăm către ideile și cunoștințele pe care vom voi atunci ca ei să le însușească. 

 

AL XV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  [înapoi la Cuprins]

 

Secretul loviturii de stat mondiale ce va dura o zi. Condamnările la moarte ce vor fi pronunțate atunci. Soarta viitoare a tuturor francmasonilor creștini. Caracterul legendar și mistic al puterii francmasonilor. Înmulțirea rapidă a lojilor francmasonice. Administrația centrală a Marilor maeștri francmasoni. Tainica afacere Azeff. Francmasoneria este călăuza esențială a tuturor societăților secrete. Importanța tainică a succesului public. Colectivismul inerent. Victimele eventuale. Condamnarea ulterioară la moarte a francmasonilor. Prăbușirea planetară a prestigiului legilor și al autorității. Prealegerea francmasonilor. Scurtimea și limpezimea exemplară a legilor care vor fi promulgate în timpul domniei viitoare a francmasonilor. Supunere totală și necondiționată față de autoritate. Măsuri dure contra abuzurilor de putere. Cruzimea neobișnuită a pedepselor. Limita vârstei pentru cei care vor fi judecători. Liberalismul judecătorilor și al puterii vor dispare. Banul mondial al Statului Planetar Unic. Absolutismul fără precedent al francmasoneriei. Dreptul de casație. "Aspectul" patriarhal al viitorului "guvern" Planetar. Zeificarea obligatorie a guvernului. Dreptul celui mai tare în calitatea sa de drept unic. Regele Statului Unic Planetar este considerat a fi patriarhul lumii.

 

       Când în sfârșit vom începe a domni peste tot globul - cu ajutorul loviturilor de Stat (pregătite în aceeași zi) - și după ce vom fi hotărât desființarea tuturor guvernelor în ființă (chiar dacă până atunci va mai trece o oarecare vreme), vom căuta să împiedicăm uneltirile și comploturile împotriva noastră. În acest scop, vom osândi la moarte pe toți aceia care vor întâmpina venirea noastră la putere cu armele în mâini. De asemenea orice înființare de noi societăți secrete, ce nu va servi scopurile noastre, va fi atunci pedepsită cu moartea. Atât societățile secrete care există în zilele noastre și care ne sunt cunoscute, ori care ne-au servit și ne servesc încă, cât și cele care nu ne sunt cunoscute, vor fi după aceea desființate, iar membrii lor vor fi trimiși în continente depărtate, în afara Europei. La fel vom proceda cu toți cei care știu prea multe despre noi (chiar din rândurile noastre, din Francmasoneria exterioară, care au ajuns să știe prea multe lucruri secrete). Aceia pe care îi vom cruța pentru un motiv oarecare, vor trăi sub o veșnică amenințare a surghiunului.

 

       De îndată ce vom avea puterea vom publica legi aspre prin care vom sili pe toți foștii membri ai societăților secrete, care ne sunt sau care ne-au fost rivale, să părăsească Europa, care va deveni centrul stăpânirii noastre. (Aici apare destul de clar că, în final, Europa va fi centrul sau, cu alte cuvinte, Comandamentul Francmasoneriei Mondiale).

 

       În societatea umană în care, gradat noi am semănat din plin semințele dezbinării, nemulțumirii, și a prins rădăcini neînțelegerea (cum este de exemplu protestantismul), nu se va mai putea restabili după aceea ordinea decât prin măsuri dure, rapide și nemiloase, care vor dovedi o putere de neclintit; este evident inutil să se dea vreo atenție victimelor căzute pentru binele nostru viitor. Rolul fiecărui guvern care recunoaște că există, nu este numai de a culege roadele privilegiilor sale, ci și de a-și îndeplini datoriile, pentru a ajunge la înfăptuirea anumitor scopuri, fie chiar cu prețul celor mai mari jertfe. Pentru ca un guvern să ajungă să fie neclintit, trebuie să-și mărească la maximum aureola puterii sale, iar această aureolă nu se câștigă decât printr-o fascinantă inflexibilitate a puterii, care trebuie să poarte semnele unei atotputernicii oculte. Așa era, până în vremurile din urmă, autocrația care tocmai de aceea rămâne singurul nostru dușman serios din întreaga lume, alături de Papalitate. Aduceți-vă în această direcție aminte de pilda Italiei înecate în sânge, care totuși nu s-a atins de nici un fir de păr al lui Sylla, cel care a vărsat acest sânge. Sylla, prin puterea sa uluitoare, s-a ridicat până la cea mai înaltă treaptă în ochii poporului chinuit și jertfit chiar de către el, iar întoarcerea lui îndrăzneață în Italia, l-a făcut și mai inviolabil. Poporul nu se atinge niciodată de acela care-l hipnotizează prin îndrăzneală și tăria voinței lui.

 

       Așteptând însă venirea momentului victoriei, cât și pentru a grăbi clipa triumfului nostru, vom înființa și vom înmulți lojile masonice în toate țările din lume. În aceste loji francmasonice, care pentru cei naivi vor părea opuse și diferite, îi vom coopta și îi vom atrage să intre în ele pe toți aceia care sunt sau pot fi niște eminenți agenți. Aceste grupări, aceste "loji" vor reprezenta totodată centrul nostru principal de informații și manipulare a maselor ignorante, fiindcă ele vor rămâne mijlocul cel mai eficient al activității noastre. Vom conduce centralizat, în mod strict, toate aceste societăți francmasonice (în mod aparent diferite) printr-o administrație cunoscută numai de noi - cei care suntem și vom rămâne total necunoscuți, pentru a putea acționa cât mai eficient din umbră - și care va fi compusă și condusă în totalitate numai de cei mai inteligenți oameni ai noștri. Lojile noastre francmasonice vor avea fiecare câte un reprezentant numit de noi, iar acesta va fi cel care va da cuvântul de ordine și programul pe care noi îl vom decide; în dosul acestui reprezentant se va ascunde nebănuită administrația despre care am vorbit. Vom forma și vom întreține în cadrul acestor loji francmasonice focarul tuturor mișcărilor anarhice-revoluționare și liberale, care vor servi scopurilor noastre. Aceste loji vor fi alcătuite din oameni cât mai docili și maleabili, care vor proveni pe cât posibil din toate straturile societății, dar mai ales dintre cei bogați. Planurile politice cele mai secrete ne vor fi astfel aduse nouă totdeauna la cunoștință și vor cădea în mâna noastră și, în cazul în care vom fi de acord cu conținutul lor, ele vor intra imediat sub autoritatea noastră din prima zi a apariției lor. Printre membrii acestor loji vor trebui neapărat să fie cuprinși aproape toți agenții poliției naționale și internaționale, deoarece serviciile lor sunt de neînlocuit pentru noi, având în vedere că poliția poate nu numai să ia măsuri rapide împotriva nesupușilor și recalcintranților, dar să și acopere ori să mușamalizeze complet toate acțiunile noastre rele sau să găsească pretexte avantajoase pentru noi atunci când apar nemulțumiri și când am putea fi descoperiți. Aceia care intră cel mai ușor în societățile secrete sunt de obicei niște ambițioși sau aventurieri și sunt în general oameni ușurateci, cu care nu ne va fi greu să ne înțelegem pentru înfăptuirea planurilor noastre.

 

       Dacă se vor naște la un moment dat dezordini într-un Stat, aceasta va însemna că am avut chiar noi nevoie să generăm tulburări pentru a nimici o solidaritate prea mare. Dacă se va pune la cale un complot în sânul său, conducătorul acestei uneltiri va fi unul dintre cei mai credincioși servitori ai noștri.

 

       Este absolut firesc ca noi, cei puțini care facem parte din Ierarhia Francmasonică Secretă, și nimeni altcineva, să fim cei care coordonează, nebănuiți de nimeni - din umbră - acțiunea Francmasoneriei exterioare, pentru că numai noi știm cu adevărat unde vrem să ajungem; noi, numai noi cei ce facem parte din elită trebuie să cunoaștem scopul final al fiecărei acțiuni, în timp ce toți ceilalți membri ai lojilor nu trebuie să știe mai nimic. Pentru membrii Francmasoneriei exterioare, scopul respectivei acțiuni va fi prezentat ca fiind altul și astfel ei nici măcar nu vor bănui ceea ce urmărim noi atunci. Ei se mulțumesc de obicei cu un succes momentan, care le satisface amorul propriu în înfăptuirea planurilor lor, fără a observa că acest plan nu pornește totdeauna din inițiativa lor ci le este sugerat de către noi.

 

       Oamenii se înscriu cel mai adesea în loji din curiozitate sau fiind animați de speranța deșartă de a-și satisface ambițiile politice cu ajutorul lor; alții vor să profite de relațiile oferite de noi iar unii numai pentru a-și expune înaintea unui public visurile lor irealizabile, care în realitate nu se sprijină pe nimic. De cele mai multe ori acestor oameni naivi le este sete de emoția succesului și a aplauzelor, manifestări cu care noi nu suntem niciodată zgârciți. Noi le oferim întotdeauna acest succes pentru a ne folosi ulterior de mulțumirea de sine care este legată de el și datorită căreia oamenii primesc foarte ușor sugestiile noastre fără a băga de seamă, fiind în același timp cu totul convinși că exprimă fără greș ideile proprii și că ei nici nu ar putea fi în stare să și le însușească pe ale altora. Nici nu vă puteți închipui cât de ușor și cum pot cădea chiar și cei mai inteligenți oameni care se află și rămân într-o stare de naivitate plină de inconștiență, cu condiția de a-i face să fie cât mai mulțumiți de ei înșiși. În același timp doar noi știm cât este de ușor să-i descurajezi prin cel mai mic insucces, fie chiar numai prin încetarea aplauzelor, și astfel să-i robești unei supuneri slugarnice numai pentru a putea obține mai mereu noi succese.

 

       În măsura în care marii noștri Maeștri Francmasoni disprețuiesc gloria, numai spre a face să reușească pe deplin și cât mai repede proiectele lor, în aceeași măsură oamenii obișnuiți care au mintea unor copii sunt în stare să-și jertfească toate țelurile lor numai și numai pentru a obține cât mai multă glorie. Acest fel tipic de a vedea al lor ne ușurează foarte mult sarcina de a-i influența și de a-i conduce. Acești tigri la înfățișare au în realitate sufletul unei turme de oi, iar capetele lor, cu rare excepții, sunt cu desăvârșire goale și tocmai aceasta explică de ce ei pot fi influențați și manipulați atât de ușor. Le-am dat acum drept cal de bătaie, așa cum dai unui copil o jucările, visul absorbirii complete a individualității omenești de către unitatea simbolică a colectivismului. Încă n-au ajuns să înțeleagă și nici nu vor înțelege curând că această jucărie le-a absorbit deocamdată cu totul atenția. Este aici o încălcare fățișă a celei mai importante legi a naturii care, din prima zi a Creației, a făcut pe fiecare ființă deosebită de cealaltă, tocmai pentru a-și afirma în mod creator individualitatea.

 

       Faptul că noi am fost în stare să-i aducem, iar actualmente să-i menținem în această stare nebunească, nu ne dovedește oare cu o limpezime orbitoare, cât de puțin dezvoltată este mintea lor față de mintea noastră? Acest aspect este cea mai importantă garanție a succesului nostru. Cât de clarvăzători erau MAEȘTRII noștri francmasoni care au spus că pentru a atinge un scop mare nu trebuie niciodată să te oprești în fața mijloacelor și nu trebuie să-ți precupețești numărul victimelor jertfite! Noi n-am numărat victimele din rândurile noastre și cu toate că la nevoie am sacrificat pe unii dintre ai noștri, procedând astfel, am dat Ierarhiei noastre francmasonice secrete o putere pe care altfel nu am fi dobândit-o poate niciodată. Victimele dintre cei ai noștri, relativ puține ca număr, ne-au apărat totdeauna la momentul potrivit de distrugerea totală.

 

       Moartea este sfârșitul de neînlăturat al fiecăruia. Mai util este să grăbim moartea acelora care, plini de fermitate, pun piedici operei noastre, decât să murim noi, MAEȘTRII FRANCMASONI care am dat naștere acestei opere gigantice. Noi va trebui să-i osândim la moarte și să-i executăm pe francmasonii trădători, astfel încât nimeni, afară de frații lor să nu poată să bănuiască ceva, nici chiar victimele condamnării noastre. Ei mor toți, când trebuie, în conformitate cu planurile noastre, ÎN APARENȚĂ de moarte naturală.

 

       Aceste măsuri drastice au înlăturat din sânul francmasoneriei (ordinare) orice urmă de împotrivire și de nesupunere. Tot predicând creștinilor liberalismul, noi menținem totodată și pe agenții noștri agitatori într-o supunere desăvârșită. 

 

AL XVI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Modul secret în care universitățile pot fi făcute să devină nevătămătoare. Clasicismul va fi pe deplin înlocuit. Educația în Statul Planetar Unic și alte profesiuni. Reclama obligatorie a autorității "Stăpânitorului" cel nou în școli. Desființarea completă a învățământului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independența gândirii va fi reprimată. Învățătura în Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.

 

       În scopul de a nimici cât mai repede și definitiv toate forțele colective care nu sunt ale noastre, vom întemeia noi altele, care vor acționa într-un spirit nou așa cum vrem noi (Universități). Rectorii și profesorii vor fi pregătiți în taină pentru munca lor, în spiritul nostru francmasonic, prin programe de acțiuni strict secrete și amănunțite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiți numai după ce vor fi verificați cu mare grijă și vor depinde de guvern.      Atunci când vom prelua puterea și vom conduce printr-un Guvern Unic întreaga planetă, vom exclude complet din programele de studii dreptul cetățenesc și tot ceea ce privește aspectul tainic care se referă la problemele politice. Aceste mari secrete, care permit să fie manipulate masele, vor fi predate numai câtorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru însușirile lor speciale. Când vom fi în final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care înainte erau studiate și care pot pricinui tulburări și îi vom face pe tineri să fie ascultători și să îi iubească până la idolatrizare (cultul personalității!) pe cei care îi vor conduce.      Vom șterge apoi din memoria umanității toate informațiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajează.      Tot atunci vom face astfel încât vom desființa în întregime orice formă de învățământ liber.      Sistemul de reprimare sistematică a gândirii binefăcătoare, creatoare, libere este de pe acum în vigoare în cadrul sistemului educațional bazat din ce în ce mai mult pe folosirea persuasivă a imaginilor care va trebui să transforme cât mai repede oamenii în niște animale supuse, care vor aștepta inerți să li se înfățișeze toate lucrurile prin imagini modificate conform intențiilor noastre pentru a înțelege totul așa cum vrem noi. În Franța, unul dintre agenții noștri cei mai eficienți și anume Bourgeois, a început deja să promoveze noul program de educație cu ajutorul imaginilor. 

 

AL XVII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC     [înapoi la Cuprins]

 

       Baroul va fi restructurat. Influența preoților creștini va trebui să scadă tot mai mult. Libertatea conștiinței se va urmări să fie diminuată. Regele Statului Planetar Unic al Francmasonilor va fi simultan și Patriarh și Papă. Mijloacele secrete de luptă ale francmasoneriei cu bisericile existente. Problemele curente ale presei contemporane așa cum sunt ele privite de francmasoni. Organizarea cea nouă a poliției. Poliția voluntară. Spionajul și turnătoria după modelul grupărilor francmasonice secrete. Abuzurile de putere vor fi curent mușamalizate.

 

       Baroul îi face cel mai adesea pe oameni să devină reci, cruzi, îndărătnici, totodată aceasta îi face să fie obișnuiți să vadă totul în folosul apărării a nu contează ce și nu pentru a susține binele social. Prin aceasta ei demoralizează aproape în întregime tribunalul. Noi vom face din acești oameni împietriți la suflet și foarte servili funcționari executivi.      Avocații și judecătorii vor fi lipsiți atunci de dreptul de a comunica cu inculpații; ei vor primi numai procesele de la tribunal și apoi își vor apăra clienții după interogatoriul luat de tribunal, o dată ce faptele le vor fi astfel cunoscute. Ei vor primi în toate cazurile onorarii care vor fi independente de calitatea apărării. Aceasta va duce în scurt timp la suprimarea, printre altele, a corupției care există actualmente în aparatul judecătoresc, căci la ora actuală acesta nu mai consimte să dea câștig de cauză decât numai celui care plătește.      Am luat de asemenea măsuri pentru a discredita complet clasa preoților creștini, și numai câțiva ani ne mai despart de desființarea religiei creștine (CONSPIRAȚIA FRANCMASONICĂ MONDIALĂ CARE VIZEAZĂ SUBMINAREA ȘI DISTRUGEREA CREȘTINISMULUI).      În general, presa noastră contemporană va demasca numai afacerile corupției de stat, religiile, incapacitatea flagrantă și prostia actualilor conducători și toate acestea vor fi făcute în termenii cei mai înjositori, pentru a-i ponegri și calomnia mai ales pe cei buni și destoinici în toate modurile, așa cum numai noi știm să facem cu genialitatea noastră diabolică.      În timpul guvernării noastre planetare, fiecare al treilea om va supraveghea aproape permanent pe ceilalți. Atunci nu va mai fi deloc rușinos să fii spion, cutră și denunțător.      Agenții noștri, care vor fi cozile noastre de topor în multe situații vor fi racolați atât din înalta societate, cât și din clasele de jos și chiar din cele de mijloc, dintre editori, tipografi, librari, comercianți, muncitori, birjari, lachei etc.      Verificarea depozițiilor și a tuturor arestărilor vor depinde atunci de un grup de controlori. Acela care nu va da cât mai detaliat raportul asupra a tot ceea ce a văzut și a auzit în materie de politică, va fi considerat vinovat de tăinuire și complicitate, fiind tratat după aceea ca și când s-ar fi dovedit că a făcut aceste două lucruri.      În regatul nostru universal, care va cuprinde toate țările ce vor fi atunci fără graniță, va fi obligatoriu pentru toți oamenii noștri devotați și fideli să servească statul în felul acesta.

 

AL XVIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC    [înapoi la Cuprins]

 

       Măsurile suplimentare de siguranță care vor fi luate de francmasoni. Supravegherea foarte atentă și totală a conspiratorilor. O gardă numeroasă care îl păzește la vedere pe Președintele Statului indică ruina puterii. Garda regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic și totalitar al puterii. Arestarea rapidă și cercetarea abuzivă va fi realizată la prima bănuială atunci.

 

       Când vom considera că este stringent necesar să întărim măsurile de protecție politică, vom declanșa imediat dezordine și manifestări de nemulțumire, care vor fi amorsate și exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleași sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi atunci drept motiv pentru a autoriza tot felul de percheziții și supravegheri care se vor putea face chiar cu ajutorul poliției.

 

       Nu trebuie să se uite că aproape totdeauna prestigiul puterii scade dacă se descoperă periodic că există comploturi împotriva sa. Noi am distrus nu o dată prestigiul conducătorilor buni prin desele atentate organizate de agenții noștri, care pentru noi nu sunt altceva decât niște miei orbi ai turmei pe care o conducem. Vom sili astfel pe guvernanți să-și recunoască neputința prin măsurile fățișe de siguranță pe care ei vor fi nevoiți să le ia și astfel vom ruina complet până la urmă prestigiul puterii.

 

       A păzi tot timpul, pe față un mare conducător înseamnă a recunoaște slăbiciunea guvernului. Conducătorul Suprem ales de noi, când va apare în sânul mulțimii va fi totdeauna înconjurat de o mulțime de bărbați și de femei care vor fi luați de cei naivi drept curioși. Noi considerăm că o dată cu instituirea gărzii oficiale dispare prestigiul mistic al puterii.

 

       Noi îi vom aresta imediat pe criminali la prima bănuială. Teama că ne-am putea înșela nu trebuie să fie un motiv care să dea posibilitatea de fugă ori de sustragere unor indivizi bănuiți de un delict sau de o crimă politică, situație pentru care noi ne vom arăta a fi neîndurători. Datorită prostiei lor și a naivității conducătorilor de state, la ora actuală, guvernele nu sunt în stare să înțeleagă ce este în realitate politica și care sunt tainele ei. 

 

AL XIX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Dreptul de a prezenta jalbe și proiecte va fi speculat la maxim de francmasoni. Răzvrătirile și rostul acestora. Crimele politice vor fi altfel judecate de tribunale. Reclama pentru crimele politice va trebui să înceteze pentru totdeauna.

 

       Cu toate că noi nu vom îngădui ca fiecare să se ocupe în mod direct de politică, vom încuraja în schimb orice raport, orice cerere care va solicita guvernul să îmbunătățească starea poporului: aceasta ne va permite să vedem cât mai clar și la momentul potrivit toate lipsurile și doleanțele supușilor noștri, cărora le vom răspunde fie cu îndeplinirea cererilor făcute, dacă evident acestea nu ne lezează interesele, fie cu o respingere abil argumentată, care va urmări totodată să dovedească greșeala de judecată a celor ce le-au alcătuit.      Uneltirile revoluționare cel mai adesea nu sunt altceva decât lătratul unui cățeluș împotriva unui elefant. Pentru un guvern care este organizat, așa cum trebuie, nu atât din punct de vedere polițienesc, ci social, lătratul acestui cățeluș n-are însemnătate și se produce numai pentru că dobitocul nu-și cunoaște de fapt nici locul și nici însemnătatea lui. Va fi de-ajuns să se dovedească, printr-un exemplu sugestiv, atât importanța unuia cât și a celuilalt, pentru ca acești căței să înceteze de a mai lătra și să înceapă să dea bucuroși din coadă de îndată ce zăresc elefantul.      Pentru a răpi crimei politice faima ei de faptă vitejească, vom avea grijă să o punem înaintea judecătorilor pe aceeași treaptă cu furtul, omorul și împreună cu orice altă nelegiuire mârșavă și josnică. Atunci opinia publică va confunda destul de ușor în gândul ei această categorie de crime cu rușinea tuturor celorlalte, și va sfârși prin a le privi cu același dispreț. Noi ne-am propus de asemeni și într-o anumită măsură credem că deja am izbutit să-i împiedicăm pe creștini să mai lupte împotriva uneltirilor noastre revoluționare.      În acest scop, atât prin presă, cât și prin cuvântările noastre sau articolele publicate, în manualele de istorie care au fost și vor fi în mod viclean alcătuite de noi, am făcut o abilă reclamă pentru așa zisa jertfă totală de sine care a fost sau este făcută de către cei răzvrătiți chipurile în vederea binelui obștesc. Această reclamă a mărit considerabil numărul liberalilor și a aruncat totodată mii de creștini naivi în rândurile turmei noastre făcându-i să devină niște supuși francmasoni de duzină care ne servesc cu devotament interesele.   

 

AL XX-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC  [înapoi la Cuprins]

 

Noul program financiar. Impozitul va fi mărit în mod progresiv. Perceperea progresivă și insidioasă a impozitului prin așa zisele timbre. Casă de fond de titluri și modul în care va fi evitată stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desființarea reprezentării. Stagnarea posibilă a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea nouă de cost a muncii. Bugetul. Împrumuturile statului și modul în care vor fi ele realizate. Seria hârtiilor cu 1% dobândă. Hârtiile industriale. Conducătorii creștinilor: favoriții și totodată agenții eficienți ai francmasonilor.

 

       Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am păstrat pentru sfârșit, ca fiind punctul cel mai greu care totodată este culminant și hotărâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pământ. Începând acum să vă vorbesc despre el, vă voi aduce mai întâi aminte ceea ce v-am mai spus odată, sub formă de aluzie, și anume că, la noi, suma actelor noastre se rezolvă printr-o banală chestiune de cifre.

 

       Când vom pune mâna pe putere și vom domni nestingheriți asupra întregii planete, guvernul nostru unic și absolut se va feri în interesul său propriu de a încărca prea mult poporul cu dări; el nu va uita atunci să pozeze cu multă abilitate în rolul său de părinte și apărător. Dar cum noi știm dintotdeauna că organizația guvernamentală costă scump, va trebui totuși să găsim din timp mijloace de întreținere a ei. Iată de ce noi credem că trebuie pregătit un anumit echilibru financiar cu o deosebită grijă.

 

       În timpul guvernării noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea și va lansa cu ablitate ideea fictivă a legalității însușirii și proprietății asupra a tot ceea ce se găsește în Statul său (acest lucru va fi destul de ușor de înfăptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea promptă și aparent legală a tuturor sumelor de bani pe care el va crede că sunt necesare pentru a regla circulația monetară a Statului nostru planetar unic.

 

       În felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fără sfială, dar progresiv și ele vor asigura în realitate un venit cu mult mai mare decât cel dat de impozitul proporțional de astăzi.      Conducătorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietăți personale deoarece atunci tot ce este în stat este de fapt al lui, pentru că noi știm că în cazul în care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor și a posesiunilor tuturor. Cumpărarea unei proprietăți, sau primirea unei moșteniri, se vor face numai plătind o taxă de timbru progresivă. Calculați vă rog cât de mult vor depăși aceste impozite care ne vor reveni doar nouă actualele venituri ale statelor de pe tot pământul.

 

       Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul să fure din banii statului este proprietarul lor unic, adică șeful statului nostru planetar. Tocmai din această cauză, controlul său direct interesat va face imposibile pierderile și risipa. Puterea sa nu va fi niciodată la discreția favoriților care-l înconjoară pentru a-i da strălucire și măreție, pentru că noi știm că aceștia nu urmăresc în majoritatea cazurilor decât interesele lor și nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

 

       Crizele economice au fost și vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulație. Capitaluri enorme rămâneau astfel fără să fie folosite, sustrăgându-se în acest fel banii statului, care era până la urmă obligat să se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste împrumuturi măresc în final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioară a dobânzilor. Concentrarea aproape de neimaginat în trecut a industriei în mâinile capitaliștilor, care au distrus și vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate forțele poporului ci și pe acelea ale statelor actuale.

 

       Orice împrumut pe care îl solicită dovedește din plin slăbiciunea statului respectiv și neînțelegerea drepturilor sale. În viziunea noastră împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernanților precum o sabie a lui Damocles, iar aceștia, în loc să ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mâna întinsă precum milogii ca să cerșească de la acele capitaluri uriașe care au fost și sunt ale noastre. Împrumuturile externe sunt întocmai ca niște lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le aruncă deoparte cu hotărâre. Totuși statele din cauza prostiei lor fără margini nu numai că cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continuă să și le aplice, astfel că până la urmă multe dintre aceste state trebuie să piardă în urma acestor masive și abile "luări de sânge" benevole.

 

       Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât să mute banii din buzunarul săracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumpărat prin corupție și viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmărind astfel strămutarea cât mai grabnică a împrumuturilor la extern, aproape toate bogățiile statelor au început să curgă ca niște fluvii spre tezaurele noastre și în urma acestui tratament aproape toți oamenii au început să ne plătească un bir de robi. Dacă nesăbuința atât de evidentă pentru noi a conducătorilor de stat, în ceea ce privește afacerile statului și prostia crasă persoanelor cu funcții importante de conducere precum și coruptibilitatea miniștrilor au încărcat țările lor de datorii uriașe pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie să știți că toate acestea ne-au costat bani și au implicat eforturi.      Hârtiile industriale (acțiunile) vor fi apoi cumpărate chiar de guvern care, din simplu tributar de impozite - cum este acum -, se va transforma mai târziu în împrumutător din calcul. O astfel de măsură abilă va face totdeauna să înceteze stagnarea banilor și parazitismul și va sugruma gradat presa, fiindcă trebuie să aveți în vedere că aceste lucruri ne sunt foarte de folos atât timp cât noi nu avem puterea la nivel planetar; dar rețineți că ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci când o vom dobândi.      Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun și ele vor pune astfel capăt abuzurilor de care la ora actuală noi ne folosim cu abilitate și îndrăzneală pentru a dobândi puterea, fiindcă trebuie să vă fie clar că toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastră planetară unică. Conducătorii pe care chiar noi îi povățuiam altădată să se distreze cât mai mult și cât mai des pe banii statului prin recepții, etichetă, serbări, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Dările de seamă prezentate periodic de favoriții lor erau în realitate făcute de agenții noștri și ele făceau promisiuni mincinoase și îmbucurătoare asupra viitorului cum că acesta va aduce importante economii și mari ameliorări... Economii de ce anume? De noi împrumuturi?... Așa ar fi putut cei lucizi și inteligenți să-i întrebe dacă ar fi fost astfel, dar nefiind,  ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau dările de seamă și proiectele care veneau și vin în continuare de la noi... 

 

AL XXI-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC [înapoi la Cuprins]

 

Împrumuturile interne. Pasivul și impozitele. Conversiile. Casele de Economii și renta. Suprimarea completă a bursei fondurilor publice. Taxarea modificată a valorilor industriale.

 

       Noi am profitat totdeauna din plin de corupția administratorilor și de neglijența crasă a tuturor conducătorilor pentru a primi ulterior înapoi prin intermediul dobânzilor sume duble, triple și uneori chiar și mai mari, în urma acordării unor împrumuturi uriașe care nu erau aproape deloc necesare statelor respective.

 

       Când vom dobândi puterea absolută asupra întregului pământ, vom suprima în scurt timp toate Bursele de fonduri publice, deoarece nu vom mai admite ca prestigiul puterii noastre care va trebui să fie legendară să ajungă știrbit datorită unor variații de prețuri. Aceste prețuri vor fi instituite atunci prin lege la valoarea lor reală. Vom înlocui astfel complet atunci bursele cu mari stabilimente de credit special a căror destinație va fi să taxeze valorile industriale în strânsă legătură cu valorile noastre guvernamentale. Aceste stabilimente vor fi atunci capabile să arunce pe piață, chiar într-o singură zi, peste cinci milioane de valori industriale. În felul acesta, toate intreprinderile industriale fără excepție vor depinde de noi. Vă puteți lesne închipui, sper, ce putere uriașă vom dobândi în acest mod. 

 

AL XXII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC     [înapoi la Cuprins]

 

Secretul viitorului trebuie să fie ascuns cu grijă. Răul secular este singura bază a binelui viitor. Aureola puterii absolute și adorarea ei mistică de către masele ignorante.

 

       V-am arătat anterior secretul legăturilor noastre cu actualele guverne și operațiunile financiare pe care noi le coordonăm permanent din umbră.

 

       Să știți că toate acestea se vor împlini pentru că noi avem în mână cea mai mare forță modernă: AURUL. Cu ajutorul lui (al aurului) mai trebuie oare să demonstrăm că Ierarhia noastră este în mod evident predestinată să aibă și să păstreze puterea absolută? Puterea noastră va fi mereu glorioasă atât pentru că ea va fi imensă, cât și pentru că ea va guverna și va conduce independent de poziția liderilor politici și a oratorilor ce strigă cuvinte nebunești pe care ei le numesc principii mari și care în realitate nu sunt decît utopii. 

 

AL XXIII-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC    [înapoi la Cuprins]

 

Reducerea drastică a producției obiectelor de lux. Mica industrie și rolul ei. Șomajul reprezintă un mare pericol în cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completă a beției. Condamnarea definitivă la moarte a vechii societăți și învierea sa fără o nouă formă. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat în unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.

 

       Pentru ca popoarele să se obișnuiască cu supunerea, atunci când noi vom avea puterea deplină asupra întregului pământ, trebuie să fie obișnuite la un moment dat cu modestia și tocmai pentru aceasta trebuie să fie micșorată atunci producția de bunuri de consum.

 

       Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diverșilor fabricanți, pentru că marii fabricanți îndreaptă de multe ori, fără să știe, avântul maselor împotriva guvernului. Noi știm de asemeni că un popor care se ocupă așa cum trebuie de mica industrie nu cunoaște șomajul. Șomajul este de altfel lucrul cel mai periculos atât pentru conducere cât și pentru noi.

 

       Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale - guverne care deocamdată conduc popoarele deja demoralizate și slăbite de noi, care au ajuns să tăgăduiască chiar și puterea lui Dumnezeu - va fi nevoit să condamne la moarte astfel de societăți muribunde și chiar să le înnece în propriul lor sânge stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondială Planetară care va fi guvernată numai de noi. 

 

AL XXIV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC     [înapoi la Cuprins]

 

Întărirea rădăcinilor regelui Statului Planetar Unic al Francmasonilor. Pregătirea atentă și inițierea secretă a regelui. Îndepărtarea moștenitorilor săi direcți. Regele Statului Planetar Unic și cei trei inițiatori ai săi. Regele Statului Planetar Unic va avea un destin aparte. Ireproșabilitatea totală a moravurilor externe ale regelui.

 

       Mai mulți dintre Maeștrii noștri francmasoni îi vor pregăti la momentul oportun atât pe conducătorii Republicii cât și pe succesorii acestora, alegându-i nu după criteriul eredității, ci după aptitudinile lor, pe care noi le considerăm esențiale și îi vor iniția în tainele ezoterice ale politicii. Urmașii direcți ai conducătorilor vor fi îndepărtați prompt dacă în timpul studiilor vor da dovadă fie de ușurință fie de alte însușiri care în viziunea noastră nu le sunt folositoare pentru a conduce.

 

       Numai cei care sunt totdeauna capabili de a conduce cu o mare viclenie și fermitate fiind neînduplecați până la cruzime, vor primi în final după unele verificări dure frânele puterii din mâinile Marilor maeștri francmasoni. În caz că vreo boală - sau orice altceva - îi va slăbi voința și inteligența, acel conducător va trebui să cedeze în scurt timp locul altuia care este mai capabil.

 

       Singur Conducătorul Suprem și cei trei Mari Maeștri Francmasoni care vor fi inițiatorii săi vor cunoaște cu adevărat ce se urmărește să se finalizeze în viitor. Nimeni altcineva nu va ști unde dorește de fapt să ajungă Conducătorul și tocmai de aceea nimeni printre ceilalți nu va îndrăzni să se împotrivească la tot ceea ce el cunoaște.

 

       Conducătorul Suprem al Guvernului Mondial nu trebuie să fie dominat de pasiuni ci el trebuie totdeauna să-și domine pasiunile. Stâlpul de atunci al umanității, în persoana Conducătorului Suprem ales de noi numai dintre ai noștri, trebuie să ne sacrifice doar nouă toate dorințele sale personale.

 

 

COMENTARIU     [înapoi la Cuprins]

 

       Redăm în continuare un inspirat comentariu asupra planului strategic criminal al ofensivei francmasonice mondiale și urmărim astfel să scoatem în evidență considerațiile tactice așa cum sunt ele expuse cu cinism în aceste protocoale:

 

       1. Francmasonii mărturisesc aici scopul criminal pe care ei îl urmăresc și expun cu o mare îndrăzneală mijloacele ce le vor întrebuința, pentru a ajunge la această țintă. Scopul este: distrugerea oricărui Stat creștin, pentru a ajunge ei stapâni. Să vedem acum care le sunt mijloacele? Ca să se întrebuințeze cele mai abile mijloace, trebuie știut cine este pentru ei adversarul, iar adversarul ce trebuie răpus până la urmă folosind nu contează ce mijloace malefice este națiunea creștină din fiecare Stat european. După destăinuirea plină de impertinență a francmasonilor, omul este o bestie crudă, care nu știe decât de frică. Pentru a stăpâni bestia trebuie în viziunea lor nebunească să pui mâna pe putere. Astăzi, când votul universal s-a acordat poporului, tocmai pentru aceasta trebuie să fie zăpăcite cu abilitate masele cu ideea libertății, pentru ca astfel poporul să prefacă libertatea în destrăbălare și dezordine, și astfel făcând să fie scăpate puterea din mâinile guvernanților, masonii șireți și cruzi ridicăndu-se la putere pe umerii poporului înșelat.

 

       Cea mai evidentă dovadă cu privire la punerea în aplicare a acestui plan diabolic de luptă ne-o dă presa din toată lumea, condusă cam pretutindeni de francmasoni. Avem și în țara noastră, așa cum fiecare își poate da seama (dacă este suficient de inteligent) o asemenea presă, care nu scrie decât numai și numai în numele "libertății" și "democrației".

 

       Pentru a ajunge la o mare destrăbălare și dezordine, francmasonii mărturisesc că vor lucra în special prin corupție pentru a învrăjbi între ele toate partidele politice, pentru ca nu cumva să mai ajungă la vreo înțelegere, ei mărturisesc că vor acționa ca să prostească și să abrutizeze poporul creștin prin băuturi spirtoase; ei mărturisesc de asemeni că vor strica tineretul prin scrieri și filme pornografice, și că vor deprava femeile creștine prin lux fără măsură, superficialitate și îndemnarea la prostituție. Toate acestea ei le fac arătând cu o criminală fățărnicie că acesta este de fapt progresul. Învrăjbirea aceasta sistematică o urmăresc francmasonii cam peste tot și fără îndoială că ei o urmăresc și la noi în România. De aceea putem vedea cu toții cât de înverșunate sunt luptele dintre partide.

 

       În ceea ce privește băuturile alcoolice, nu întâmplător se constată mereu de către serviciile sanitare, falsificarea lor. Barurile de zi sau de noapte și restaurantele se înmulțesc mereu și într-o mult mai mare măsură decît celelalte magazine.

 

       În privința degradării morale și spirituale  prin vicii și pornografie se pot vedea zilnic și la noi reviste și ziare care sugestionează în acest sens și îndeamnă în mod insidios tineretul la desfrâu, vlăguire, sexualitate animalică, prostituție, sadism, masturbare, masochism, satanism.

 

       Când prin astfel de mijloace se va ajunge să se destrame toate legăturile sociale și politice din țară atunci, spune el, se va arunca ca o fiară de pradă asupra a ceea ce a mai rămas din acest putregai și va răsturna totul, pentru ca el să întemeieze apoi un Stat nou planetar unic.

 

       În Statul cel nou Mondial, UNIC, ridicat pe ruinele Statelor creștine, francmasonii nu se vor mai călăuzi după regula LIBERTĂȚII. Acest cuvânt în viziunea sa criminală a fost bun de exploatat, spre a dărâma din temelii Statul creștin. El va întrebuința apoi NUMAI "despotismul absolut, fără de care nu poate exista civilizația".

 

       În această luptă ascunsă și pe zi ce trece mai agrigă, francmasonul și-a luat ca tovarăș nedespărțit AURUL, cu care el îi cumpără pe creștinii slabi de înger și manipulează cu viclenie masele de oameni prin presa aberantă cu care zăpăcește mințile celor mulți și proști.

 

       2. Francmasonul a știut și știe totdeauna să tragă multe foloase din dezordine. Tocmai de aceea, el a căutat și caută mai mereu să dezlănțuie dezordinea, revoluția, războiul pentru că asemenea frământări i-au adus numai profituri.

 

       Cum caută să profite francmasonii de dezordine? În două feluri: ei se îmbogățesc, pe când creștinii sărăcesc și se împuținează în războaie; astfel ajung francmasonii să spună în final cuvântul hotărâtor chiar în Statele pe care au știut să le manipuleze cu viclenie pentru ca să le arunce în război.

 

       Tocmai de aceea, cel mai adesea ei caută să facă din războaie o ceartă sângeroasă pentru bani și cum ei au adunat, deloc întâmplător, tot aurul din lume în băncile lor, ei vor fi aproape totdeauna ascultați și la încheierea păcii.

 

       Dar în timp de pace oare cum acționează cel mai adesea francmasonul? El caută înainte de toate să întunece judecata cea dreaptă și cinstită a creștinului cu vorbe goale și cu făgăduințe mincinoase, despre care el încă de mai înainte știe că nu se pot împlini. Prin ce mijloc? Prin PRESĂ. Francmasonul stă ascuns în umbră și privește cu dispreț cum alții muncesc, le află necazurile, nemulțumirile și apoi el începe prin presă să asmută mulțimea contra cârmuirii, să îi clatine încrederea în cinstea și dreptatea conducătorilor, pentru a o atrage de partea lui.

 

       De aceea ei caută în primul rând ca în orice țară să pună mâna pe PRESĂ. Ei știu că în viziunea lor satanică presa este scara care duce la o putere pământească și la bogăție, peste cadavre de creștini.

 

       3. Intrăm astfel și mai adânc în sufletul satanic, perfid și criminal al francmasonului; mai întâi el caută să distrugă sistematic ordinea stabilită prin Constituție. Constituția este legea de bază a Statului, care stabilește un echilibru între puterile Statului: între Conducătorul acestuia, persoanele care cârmuiesc și popor. El caută să sfarme această cumpănă dreaptă, căutând prin puterea aurului și mai ales prin minciunile din presă să despartă pe conducători de poporul pe care îl conduc. Pentru a ajunge cât mai repede aici, ei împing pe toți ambițioșii să dea asalt puterii, îndeamnă pe toți nepricepuții să vorbească verzi și uscate în Parlament, pentru a împiedica guvernele să facă legi, ei pun ziariștii să atace tot ce este bun, spiritual, divin și cinstit în țară, pentru ca poporul, care în naivitatea sa crede foarte ușor, să nu mai aibă încredere în nimeni și să ceară mereu schimbare de guvern. Cu cât guvernele se schimbă mai des, cu atât slăbește mai mult puterea de a conduce și de această slăbiciune nu profită decât francmasonul. De aceea, citim atât de des chiar și în presa de la noi că e nevoie totdeauna de schimbări de guvern. Poporul care nu cunoaște metoda, greu de învățat, a guvernării, îi crede pe francmasoni, pentru că francmasonii pe de o parte îi mint cu impertinență prin conducătorii pe care îi cumpără cu aurul lor, iar pe de altă parte ei fac să fie tot mai nemulțumit poporul, căutând prin toate mijloacele să-l sărăcească și să-i scumpească viața. Când omul este flămând și copleșit de toate lipsurile, mai ușor pleacă urechea la minciuni, decât dacă îi merg toate bine. De aceea francmasonul din Protocoale mărturisește că puterea lor crește foarte mult mai ales atunci când creștinului îi merge tot mai rău, astfel ne apare evident că puterea francmasonilor stă ascunsă în foametea creștinului, în nefericirea sa, în slăbirea tot mai mare a muncitorilor noștri.

 

       Tocmai de aceea francmasonul își destăinuie gândul său criminal, că el, având puterea banului asupra celor pe care i-a sărăcit, îi va stăpâni complet și mult mai aprig decât o făceau altădată regii și împărații. La un semn al lor, toată mulțimea de flămânzi, sălbăticită de ura provocată de francmasoni prin presă, se va arunca asupra puternicilor zilei, va distruge totul și atunci francmasonul scontează că va lua puterea. Asta el nu o visează, ci o mărturisește cu un cinism uluitor în Protocoale și tot acolo el arată și drumul pe care va ajunge la această mârșavă țintă.

 

       Dar oare în această revoluție ei nu își vor pierde capul? Nu! spun ei cu impertinență, pentru că ei au pregătit revoluția, ei știu când va izbucni și doar ei vor ști să se ferească.

 

       Așa tind să ajungă în curând și la noi fracmasonii ațâțând luptele politice, împiedicând orice unire cuminte între partide, cumpărând pe conducătorii lacomi de bani, învrăjbind poporul, aruncând sămânța urii și a deznădejdii între mase. Dar peste hotare? Iată ce mărturisesc chiar ei: "Astăzi aproape nimeni nu ne mai poate ataca, pentru că deja suntem o mare putere care domnește deasupra tuturor Statelor din lume; când spre exemplu ne atacă un Stat, ne apără imediat celelalte." De aceea spun ei că au ajuns la culmea puterii și că puțin le mai trebuie să se încolăcească peste trupul ultimelor State de pe continent și  astfel să ajungă să țină toată Europa în mâini ca într-un clește.

 

       4. Francmasonul, care luptă cel mai adesea pe ascuns, mărturisește că astăzi a ajuns să fie o mare putere nevăzută. Și pentru ca să înlăture cât mai repede orice concurență, el se ridică contra credinței creștine, care iarăși este o forță nevăzută. Astfel el își dezvăluie planul, în conformitate cu care trebuie ruinată în întregime religia creștină. Francmasonul consideră că trebuie smuls din sufletul nostru spiritul strămoșesc al credinței și al prețuirii bunurilor sufletești, divine, mai presus de cele materiale. El caută sistematic să ne otrăvească, să ne cufunde pe nesimțite în mocirla poftei nemăsurate de bani și a acumulării obsesive de bunuri materiale. Astfel creștinul ajunge să nu vadă pe dușmanul tuturor celor buni care este francmasonul. Cum va ajunge el aici? Înainte de toate el va trezi în noi pofta banului prin speculații în industrie și va acționa astfel încât valorile să treacă din mână în mână, până se vor înfunda tot în bugetul francmasonilor. Odată ce va trezi și va amplifica această poftă nesăbuită, care ruinează sufletul, francmasonul va ademeni pe cei mai mulți creștini de partea sa, și apoi pe aceștia îi va trimite la luptă împotriva creștinilor celor buni și dezinteresați, pentru a distruge astfel și ceea ce a mai rămas bun și divin. Fiecare, atunci când va privi atent și lucid luptele politice ce se dau la noi pentru putere, va cerceta câți luptători sunt francmasoni și atunci la lumina cea nouă a Protocoalelor, el va înțelege multe din caracterul și metodele luptelor politice din România. Pe această țară, frumoasă și bogată, care - conform profețiilor faimoase ale indianului SUNDAR SINGH - are o misiune spirituală și divină unică, și-au pus ochii francmasonii; ei doresc să împiedice aici consolidarea unității spirituale a acestui popor ales de Dumnezeu, să sporească slăbiciunea, sărăcia și dezordinea, pentru a ajunge - MAI ALES AICI- cât mai ușor la putere.

 

       5. După ce el va ajunge să destrame tot ce era bun, sfânt și întărit prin legi cinstite în societatea creștină, francmasonul își pune acum întrebarea: cum va guverna el peste mormanul de ruine și tot el răspunde astfel: prin cel mai aprig despotism, dar și acesta va fi întronat de o așa manieră încât ei să rămână tot în umbră, să nu fie cumva văzuți, dar mâna lor de fier ascunsă să țină în frâu și în sărăcie creștinii. Cum vor ajunge francmasonii să stăpânească opinia publică? Prin PRESĂ, această presă infectă - DE SCANDAL - va obosi lumea, căutând să critice cu viclenie tot ceea ce este bun și va urmări totodată să zăpăcească mințile celor mulți în așa fel încât aceștia să nu mai știe a se descurca aproape deloc în gestionarea propriilor lor afaceri. Al doilea mijloc este să se aducă atâta trivialitate, abjecție, stricăciune, pornografie, păcate (vicii) în popor și să învrăjbească partidele politice unele împotriva altora, până când în final se va ajunge la o criză generală cu neputință de vindecat.

 

       Cinematograful a constituit și constituie fără îndoială un progres remarcabil al fotografiei în legătură cu scenele în mișcare. Cine, decât francmasonii, poartă la ora actuală răspunderea pentru degenerarea cinematografului, care prin filmele de groază și violență pline de crime și abjecții a ajuns să constituie o gravă primejdie morală, așa încât a ridicat împotriva-i opinia generală a celor cu bun simț (dar care sunt foarte puțini) care astăzi îl condamnă? Cine oare sunt (cu rare excepții) patronii localurilor infecte de așa zisă petrecere și de dans cât și a tuturor cluburilor de BINGO sau biliard unde se omoară timpul, se risipește în mod aberant energia psihică și se distrug nervii creștinilor din toată lumea? Luați acei tineri debusolați drogați și fistichiu gătiți și fetele de astăzi depravate, avide de senzații tari, care fumează, beau și ascultă muzică SATANICĂ-METALICA sau ROCK, cu exteriorul lor straniu și cu lipsa de simț a răspunderii și remarcați cum de la haina din afară până la intimitatea ideilor și speranțelor lor demoniace, rele și nesăbuite, puteți în final să-i pecetluiți aproape pe toți cu aceeași etichetă: "Educați, rătăciți, manipulați și exploatați de noi". Procedând astfel, faptele crude luminează cât se poate de viu fraza din Protocoale: "Printr-o educație împănată de principii și teorii aberante, pe care noi le considerăm ca fiind false, dar pe care chiar noi le-am inspirat, am izbutit să rătăcim aproape în totalitate tineretul creștin și am ajuns să-l prostim și să-l demoralizăm". "Petreceri abrutizante cu mult alcool și droguri, jocuri de noroc, localuri de dans care stresează și tulbură mintea, mode paranoice fără gust, briliante false - toate acestea și multe altele, care "înfloresc" năucind puțina minte ce a mai rămas la unii exercită o presiune insidioasă nevăzută asupra poporului și totodată înghit aproape toate sursele de venituri."

 

       Protocoalele francmasonilor vorbesc de asemeni despre un Guvern Suprem Planetar care este o formă de cârmuire care stă cu mult deasupra Statelor, așa cum s-a făcut cu Liga Națiunilor (actuala O.N.U.) unde la ora actuală este știut că din umbră masonii cei puternici din Anglia și din Statele Unite uneltesc și hotărăsc aproape totul. În afară de această organizație, ei mărturisesc de asemeni cu mult cinism că întreaga mașinărie a oricărui Stat se află acum în mâna lor, pentru că mașinăria nu merge decât unsă cu bani și aceasta este pentru ei firesc și obligatoriu, pentru că aurul este al lor.

 

       6. O importantă parte dintre mijloacele diabolice cu care francmasonii pregătesc ruina economică a creștinilor, sunt "monopolurile" de mărfuri și articole, adică acapararea în mâna unora a tuturor lucrurilor necesare. Prin această acaparare masivă aproape toate prețurile se impun numai de către ei, după bunul lor plac, iar tot ce se mai găsește în mâinile creștinilor este înghițit rând pe rând, sau stors aproape în întregime tot de ei.

 

       În primul rând este evident că cea dântâi acaparare a lor este făcută cu banii sau cu alte cuvinte cu creditul pe care ei îl acordă cu atâta "GENEROZITATE" Statelor. Așa numita finanțare internațională este menită a conduce în realitate, prin DICTAT și șantaje insidioase de tot felul politica Statelor NUMAI după interesele LOR. Totodată, după cum mărturisesc chiar ei, în urma frământărilor politice, revoluții sau războaie, se poate face simțită puterea mare a lor prin aceea că ulterior Statele, după asemenea frământări, au în mod OBLIGATORIU nevoie de împrumuturi foarte mari pentru echilibrarea bugetelor și pentru acoperirea cheluielilor mari avute.

 

       De aceea arată francmasonii că trebuie mărit cât mai mult prestigiul și însemnătatea așa numitei finanțări internaționale de care toate Statele, spun ei, trebuie neapărat să atârne cât mai mult.

 

       Astfel nu este deloc întâmplător că și țării noastre, luată ca țintă de cucerire pentru ei, i-au impus pe lângă alte grele condiții și "clauza minorităților" care în realitate vizează controlul din afară a problemelor noastre interne. Ei bine, dacă noi am fi complet de acord, cu tot ceea ce francmasonii urmăresc să reușească în ROMÂNIA imediat ni s-ar da (în schimb) bani mulți ca împrumut, mărfuri, iar Leul probabil, ar ajunge iar la valoarea lui de mai înainte. Dar iată că în situația actuală din moment ce ei nu și-au împlinit încă dobitoacele lor scopuri pe care le urmăresc la noi, au continuat și continuă să-și bată joc de interesele noastre, aducând Leul la devalorizarea de acum.

 

       Iată prin urmare cu câtă abilitate și viclenie și-au făcut ei interesele, urmărind cu strictețe punerea în practică a planului din Protocoale.

 

       Uitându-ne cu o mare atenție și luciditate în jurul nostru, putem vedea foarte clar cum aproape tot, ceea ce ei au plănuit în urmă cu aproape 100 de ani se pune la cale și se realizează acum sub ochii noștri CARE NU BĂNUIESC NIMIC. Inflația care crește în fiecare zi, provocată chiar de ei, a adus la stadiul de criză îndeosebi creștinii. Toate bunurile și pământurile, trec aproape întotdeauna în mâinile LOR. Prețul muncii se ridică tot mai mult, fără ca muncitorii să folosească ceva, căci prin intermediul mașinațiilor și a speculațiilor puse la cale de ei prețul celor necesare se scumpește și mai mult.

 

       Prin acest exemplu, elocvent luat din mijlocul vieții noastre de zi cu zi, putem vedea (dacă nu suntem, ORBI (tâmpiți!)) cât de mult corespunde realității planul cel hidos și criminal al Protocoalelor, care dovedește în mod semnificativ că mărirea reciprocă și dezastruoasă atât a salariilor cât și a prețurilor obiectelor de prima necesitate, nu este niciodată făcută pentru ca să câștige salariatul sau producătorul, ci tot numai EL - FRANCMASONUL.

 

       7. Începând cu revoluția franceză, aproape toate revoltele și toate frământările, ca și marea majoritate a războaielor din țările creștine, au fost începute de ei sau au fost întreținute de ei.

 

       Spre exemplu, chiar la noi în țară, răscoala din anul 1907 a fost fără îndoială pusă la cale și întreținută tot de ei, cu scopul (ascuns, se înțelege), de a profita cât mai mult de situația precară a țării, pentru a obține noi drepturi și avantaje nemeritate care să-i  țină în fruntea treburilor publice, dar chiar și în aceste condiții ei tot au încercat și încearcă mai departe să provoace noi dezastre prin revolte sau războaie.

 

       Idei rău sau în mod nebunesc înțelese despre liberalism, idei vagi și eronate despre așa-zisa toleranță, pe care Protocoalele le-au compromis și apoi le-au murdărit cu desăvîrșire, au ajuns să subjuge în timp toate instituțiile noastre și întreaga viață publică.

 

       Aproape peste tot, francmasonii stăpânesc în mod ascuns și prin această stăpânire ei urmăresc să pregătească ruina Statelor creștine, asmuțându-le pe unele împotriva altora, pentru ca mai apoi, atunci când această metodă va fi insuficientă, să utilizeze tunurile.

 

       8. Când studiem o adunare importantă care hotărăște asupra destinelor omenirii, și mai ales dacă le cercetăm cu atenție și luciditate trecutul celor care participă la respectiva adunare, atunci aproape fără nici o greutate putem fixa momentul în care ei au căzut în situația fatală, ce le-a adus unele foloase de moment, dar care i-a făcut să devină și să rămână în mod aproape inexorabil sclavii unei puteri satanice care evită lumina publicității. Toate aceasta nu se explică decât prin ideile diabolice din Protocoale: "Noi vom face să se aleagă Președinții al căror trecut este pătat".

 

       Ceea ce este însă și mai grav, este faptul că tocmai din cauza acestei influențe satanice predominante, adevărul, chiar dacă este descoperit pentru unii, iar pentru alții care încă se află și rămân mai departe sub influența LOR, este întunecat și negat în totalitate, în această uriașă și planetară acțiune criminală ei sunt în mod constant ajutați de marea și uluitoarea indiferență cu care chiar popoarele care sunt victime privesc deocamdată această problemă.

 

       9. Conducerea Supremă francmasonică a hotărât ca cei aleși dintre ei (francmasoni), care deja dețin conducerea lojilor masonice în cadrul popoarelor creștine, să nu acționeze în mod similar pentru toate popoarele planetei, adică să nu acționeze, cu alte cuvinte, după un model unic pentru toată lumea, ci ei trebuie să întrebuințeze mijloace criminale adecvate care trebuie să fie oarecum diferite, în funcție de natura și specificul poporului în mijlocul căruia acționează, numai astfel fiind asigurați că nu vor eșua în îndeplinirea planurilor lor criminale.

 

       Atunci când francmasonii vor ajunge stăpâni peste toată lumea, ei spun că vor înlocui cuvântul lor de ordine de azi care este cuprins în deviza: "LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE", nu prin alte cuvinte, ci printr-un alt înțeles, pe care îl vor oferi acestei devize și anume acel înțeles năucitor care le poate ușura stăpânirea, adică: dreptul la libertate, datoria egalității și idealul fraternității.

 

       Oare ce vrea să însemne această deosebire, care la prima vedere pare a fi numai între cuvinte? Până în momentul trecerii puterii în mâinile francmasonilor, libertatea, egalitatea și fraternitatea vor putea să fie un țel către care lumea creștină merge orbește, dar din momentul în care puterea va trece în mâinile LOR, libertatea, egalitatea ca și fraternitatea urmează a fi acordate popoarelor numai în măsura în care sunt de obicei acordate drepturile și executate datoriile, adică numai după bunul plac al celor care dețin puterea.

 

       Peste toate aceste guverne ale statelor ce există pe această planetă ei spun că au un guvern al lor superior francmasonic, care doar acela conduce destinele lumii acționând în mod ocult dar puternic. Puterea aceasta efemeră ei o au doar prin faptul că au la picioarele lor, prin banii și aurul pe care îl dețin, pe toți oamenii prăbușiți moral, corupți, ambițioși, pătimași, plini de vicii sau pătați, ajutându-le ambițiile murdare, răzbunările și împlinindu-le toate poftele. În felul acesta ei spun că au în, sau la mâna lor pe aproape toți conducătorii de țări și popoare, care, prin greșelile și ticăloșiile lor (multe dintre ele trezite și amplificate chiar de ei), vor aduce tot mai multe popoare la revoltă, până când acestea vor cere - CULMEA PĂCĂLELII - de la EI scăparea (salvarea).

 

       Singura frică a francmasonilor sunt Regii (care nu au fost cooptați în francmasonerie), fiindcă aceștia, prin independența și puterea pe care le-o dau drepturile de moștenire a Tronului, pot să se opună francmasonilor făcându-le prin aceasta mult rău. Pentru a ajunge la țelul criminal urmărit de ei, francmasonii au procedat mai întâi la izolarea poporului de conducătorul său, ridicând un zid de minciuni între ceea ce presa și propaganda lor îl face să vadă, până când în final acesta (conducătorul) ajunge să fie un aderent orb al lor, pe care ei îl duc apoi de mână numai unde vor ei.

 

       Ceea ce ne apare ca fiind cumplit de primejdios, este mijlocul în mod evident terorist cu care ei mărturisesc că vor scăpa de revolta omenirii creștine, atunci când aceasta se va deștepta. Ei spun că într-o asemenea situație vor scăpa de furia creștinilor, aruncându-le în aer toate orașele mari, cu ajutorul drumurilor (tunelelor) subpământene pe care atunci le vor avea la dispoziție în respectivele orașe, astfel încât ei vor îngropa în ruine revolta creștinilor uniți care ar îndrăzni să se ridice împotriva lor. Așadar, într-o asemenea situație, asasinatul terorist în masă va pune vârf la toate crimele francmasonilor. Deși la prima vedere așa ceva pare incredibil să nu uităm tunelele care au fost construite în acest scop din ordinul FRANCMASONULUI CEAUȘESCU.

 

       10. Prin orice mijloace, francmasonii pun în calea neamurilor creștine toate ispitele și viciile, printre acestea la loc de "cinste" aflându-se otrăvirea lentă cu băuturi alcoolice, care fac totodată să se prăbușească moralitatea și facilitează corupția. Ei vor astfel să slăbească cât mai mult orice rezistență și urmăresc în același timp să zăpăcească mulțimea în așa fel încît aceasta să ajungă să creadă că ei sunt într-adevăr niște "mari binefăcători" ai omenirii.

 

       Stăpânirea aceasta ei scontează că până la urmă o vor avea asigurându-și controlul și domnia asupra majorității poporului, deoarece în viziunea lor criminală numărul celor din popor care se vor lăsa conduși va fi acela care le va asigura puterea, întrucât, în conformitate cu părerea lor, cei mai mulți indivizi ai unui popor sunt răi, vicioși, fără multă inteligență sau cultură, ei putând fi tocmai de aceea ușor de stăpânit prin frică. Tocmai de aceea francmasonii au luptat și luptă pretutindeni pentru votul universal, întrucât prin el pot fi înlăturate cu ușurință mințile luminate ale creștinilor care prin vot, în strânsă legătură cu gradul de cultură și starea socială a fiecăruia răzbăteau mult mai ușor la conducere, acolo unde vor să fie numai ei (francmasonii).

 

       După introducerea zăpăcelii și răsturnarea tuturor valorilor naționale și spirituale din fiecare Stat, urmează în planul lor introducerea REPUBLICII, pe care, după cum se vede deja au introdus-o în multe State. Prin republică francmasonii consideră că pot conduce cu mult mai multă viclenie și abilitate, întrucât republicile sunt în general conduse de oameni aleși la intervale scurte de timp (3-4 ani), atât prin manipulări mârșave prin presă cât și prin mașinațiile murdare ale conducerii lor ascunse. Președinții de republică la rândul lor, sunt în felul acesta de asemenea stăpâniți de ei. Ei spun că pentru a fi și mai siguri de oamenii lor de paie, vor împinge cel mai adesea la președenția Statelor oameni compromiși care au o pată morală în trecutul lor.

 

       În felul acesta, atât prin bani, cât și prin presă și prin influența lor mârșavă, ascunsă dar puternică ei pot face să fie aleși exact oamenii lor în calitate de președinți ai Statelor; imediat după alegere ei îi vor ține pe aceștia în mână și vor face cu ei ceea ce vor, prin șantaje. În cazul în care aceștia nu se vor supune, îi vor denunța la scurt timp după respectiva nesupunere pentru păcatele lor, care sunt cunoscute numai de francmasoni. Șantajați de frica de a nu pierde cumva "binefacerile" puterii, acești oameni de paie, vor juca aproape totdeauna după cum le vor cânta stăpânii lor (francmasonii).

 

       Iată prin urmare de ce luptă francmasonii cu atâta înverșunare în presa lor contra Regilor, și de ce au acționat cu atâta tenacitate și au reușit să facă să se prăbușească atâția Împărați și Regi, punând în locul lor niște președinți de republică care erau în general "oamenii lor de paie". Acolo unde deja au reușit să introducă republica, pentru a fi siguri de ea, au făcut la scurt timp după aceea să se voteze legi care interzic cu desăvârșire orice formă de manifestare care ar permite revenirea la guvernarea monarhică. Monarhiile sunt privite ca fiind o mare piedică pentru planurile diabolice de stăpânire și distrugere ale francmasonilor deoarece REGII nu sunt răspunzători în fața nimănui pe pământ, ci ei răspund doar în ceruri, în fața lui Dumnezeu, scăpând astfel complet de sub controlul și puterea francmasonilor.

 

       Pentru a ajunge să stăpânească și mai abil lumea, francmasonii spun că vor face să fie aleși președinții de republică de către Camerele Deputaților, însă acestor Camere li se va ridica cu timpul dreptul de a propune sau de a schimba legile, acest drept trecând după aceea numai asupra președinților de republică. În felul acesta, guvernele vor atrage aproape toate atacurile, iar pentru a fi scăpate de o răspundere efectivă, se va introduce peste tot apelul la popor, adică REFERENDUMUL. Poporul care va hotărî soarta președinților și a guvernelor lor, va fi atunci servitorul lor orb și aproape niciodată nu va hotărî altfel decât cum vor vrea francmasonii. În plus, pentru a avea și mai la îndemână soarta popoarelor creștine, pe care să le poată arunca atunci când vor ei unele contra altora în războaie crunte, dreptul de a declara război îl vor lăsa tot numai președintelui, care mai mereu este așa cum am văzut unealta lor supusă.

 

       Mai departe francmasonii vor reduce tot mai mult drepturile și garanțiile constituționale, pentru ca astfel să facă loc unei guvernări AUTOCRATE, care odată cu reducerea garanțiilor constituționale, va săpa tot mai adânc prăpastia dintre popoare și guvernele lor.

 

       Gândind cu luciditate la toate acestea ori de câte ori vedem nesfârșitele frământări dintre partide, ne putem da seama cât de aproape încep să se simtă francmasonii de nemernica lor victorie.

 

       11. Până acum protocoalele secrete francmasonice au arătat mijloacele ascunse de distrugere a Statelor creștine, de acum înainte vom asista la ridicarea pe ruinele tuturor statelor creștine a Statului universal UNIC francmasonic care nu va mai avea frontiere. Protocoalele secrete declară că tot ce scrie astăzi presa din toată lumea despre libertate, despre democrație, despre o mai justă repartiție a bunurilor pământești, despre votul universal, despre aproape toate eforturile ce se fac pentru a aduce fericirea reală și bunăstarea celor mulți și nevoiași, toate acestea sunt bune pentru "brutele de creștini" care nu înțeleg mai nimic din ceea ce este real, și care datorită naivității și prostiei lor trebuie mai mereu să fie amețite cu făgăduieli deșarte. Ei mărturisesc însă că toate aceste vorbe goale vor trebui să dispară din lume în momentul în care vor ajunge ei la putere. Creștinătatea va fi atunci șocată și înmărmurită de o asemenea întorsătură și va aștepta inertă îndreptarea răului de la noii guvernanți; francmasonii consideră că atunci ea nu va mai fi în stare să opună vreo rezistență, după ce a fost redusă la un asemenea grad de mizerie sufletească și materială. "Creștinii naivi și proști sunt întocmai ca o turmă de oi, iar noi suntem întocmai precum lupii printre ele. Știți ce li se întâmplă oilor când ajung lupii în turmă". Această mărturisire este cu atât mai prețioasă, cu cât constatăm că ea se aplică exact acolo (în statele) unde francmasonii au pus deja mâna pe putere.

 

       12. Presa, care astăzi este un mijloc de apărare al tuturor libertăților aberante care merg uneori până la anarhie, va fi strașnic îngrădită atunci când va veni stăpânirea francmasonilor pentru aceasta promulgându-se legi care vor permite această restricție întrucât libertatea, așa cum o înțeleg ei în timpul domniei lor, este în viziunea lor dreptul de a face numai ceea ce este îngăduit de legi. Ei vor împiedica total controlul opiniei publice, care se poate face astazi cu ajutorul tiparului, pe de o parte punând taxe foarte mari asupra tipăriturilor de orice fel, iar pe de altă parte prin obligativitatea ce o vor institui în a se cere înainte de apariția oricărei scrieri verificarea atentă și revizuirea ei de către autorități. Prin aceste mijloace francmasonii scontează că vor reuși ca tot ceea ce ar putea să le împiedice domnia prin trezirea opiniei publice, să nu vadă niciodată lumina presei.

 

       Până atunci ei au acționat însă foarte mult și au câștigat peste tot controlul necondiționat asupra marii majorități a presei din lumea întreagă, ascultând sfaturile date cu o inteligență diabolică de toți marii lor conducători pe care i-au avut și care le spuneau: "Priviți totul ca fiind aproape nimic. Banii ca fiind nimic. Considerația sau disprețul ca fiind mai nimic. Priviți însă presa ca fiind totul, pentru că având controlul deplin asupra presei, vom avea astfel tot restul".

 

       Presa, care cel mai adesea este manipulată de francmasoni,  strecoară vrând nevrând sugestii insidioase foarte rele sau rele în sufletul cititorilor și adeseori se lucrează în secret pentru slăbirea Statului, Națiunii, Spiritualității, Moralei, a Armatei, a Bisericii, etc.

 

       Tot astfel se poate înțelege CINE anume sapă la temelia iubirii dintre frați, asmuțând provinciile țării unele contra altora numai pentru a-și realiza interesele LOR politice, conform poruncilor din Protocoale, unde se vorbește de sprijinirea subversivă a autonomiei și neînțelegerii dintre provincii: "Atenția noastră se va întinde în mod special asupra provinciei. Trebuie adeseori să ațâțăm acolo speranțe și dorințe net potrivnice celor din capitală, căreia îi vom spune că acestea sunt speranțele și dorințele adevărate ale provinciilor, deși e lesne de înțeles că izvorul dezbinărilor nu pornește decât de la noi. Căci atâta timp cât noi (francmasonii!) nu ne vom bucura încă de o putere deplină, vom simți adesea necesitatea de a înăbuși glasul capitalelor cu acela al majorității, al poporului din provincii, care va fi lesne ațâțat de către agenții noștri abili și CHARISMATICI."

 

       Deși sunt scrise cu zeci de ani înainte de unirea Românilor, este aproape uluitor cât de exact se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi.

 

       13. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să tacă, iar prin diferite concursuri de loto, sport, artă, frumusețe etc., adormiți și hipnotizați de cuvântul magic PROGRES, aceștia vor fi astfel distrați și îndepărtați de la problemele grave lăuntrice sau politice, consumându-și zi de zi, în mod haotic și inutil, un imens și prețios capital de energie psiho-mentală pe care îl vor investi spre exemplu în frenezia unui steril meci de fotbal.

 

       14. Religia creștină se urmărește a fi discreditată treptat de către francmasoni.

 

       15. Cei care se vor opune într-un mod oarecare instaurării dominației francmasonice vor fi pedepsiți cu moartea. Francmasoneria exterioară este doar avangarda și stâlpul de susținere al Ierarhiei Francmasonice Secrete. Lojile francmasonice în calitatea lor de grupuri ale francmasoneriei exterioare sunt de fapt o creație a Ierarhiei Francmasonice Secrete. Odată cu proclamarea formală a Republicii Mondiale, unice această Francmasonerie simplă (exterioară) va fi desființată la scurt timp după aceea împreună cu orice formă de liberalism.

 

       16. De asemenea, se va desființa învățamântul liber (particular), iar în școli tineretul va fi crescut numai în spiritul noilor săi stăpâni (Ierarhia Francmasoneriei Secrete).

 

       17. Baroul trebuie să fie demoralizat, atunci la fel și prostimea. Instituțiile publice trebuie compromise, iar spionajul și turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.

 

       18. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic și divin trebuie să fie în mod sistematic desființat, ca și ființa lor, prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte căi ascunse.

 

       19. Toți criminalii politici și anarhiștii nu trebuie niciodată să fie prezentați publicului ca fiind niște martiri care luptă pentru fericirea mulțimii.

 

       20. Crizele economice mondiale sunt în mod intenționat întreținute de către Francmasonerie, cu scopul de a retrage banii din circulație; trebuie astfel ca guvernele să fie determinate - pe diverse căi - să facă împrumuturi externe uriașe cu dobânzi mari, pentru a fi pe deplin la mâna (discreția) Francmasoneriei. În viitoarea Republică Mondială Unică, proprietatea particulară va putea fi oricând confiscată de Conducătorul Republicii, care va fi singurul proprietar de fapt în stat.

 

       21. În această viitoare Republică Planetară Unică, Bursele de fonduri publice nu vor mai avea ce căuta, deoarece atunci statul va fixa prețurile după cum el va dori. Până atunci, pe de o parte, împrumutând cu sume uriașe guvernele și, pe de altă parte, întreținând corupția administrației, dominația francmasonică vine de la sine.

 

       22. Această dominație urmează să se instaureze mai ales cu ajutorul aurului și a banilor, care se află în mâinile membrilor Ierarhiei Superioare Secrete a Francmasonilor.

 

       23. Mica industrie va fi, în viitoarea Republică Planetară, singura cale ce va împiedica apariția șomajului.

 

       24. Regalitatea este forma ideală de guvernare în cazul Statului Planetar Unic, însă ea este realizabilă numai atunci când regele Statului Planetar va fi ales și educat de Ierarhia Superioară Secretă a Francmasoneriei. 

 

Sfîrșit

 

[înapoi la Cuprins]