LA CE SCOALA A INVATAT PRESEDINTELE CLINTON

Presedintele Clinton este bursier Rhodes; este francmason, membru al Comisiei Trilaterale si membru al Consiliului pentru Relatii externe (CFR). In 1979 a înfiintat o scoala speciala a "guvernatorului statului Arkansas" si a participat la întâlnirile grupului francmasonic Bilderberg, care au loc în fiecare an, când într-o tara, când în alta.

Ce înseamna ca Bill Clinton este bursier Rhodes?

Cecil Rhodes, finantat de bancherii Rothschild, a stors o avere din minele de aur si diamante din Africa de Sud. A avut toata viata doua dorinte: sa-si mareasca averea si sa subjuge toate natiunile lumii într-o singura mare colonie a vorbitorilor limbii engleze. Biograful lui explica scurt ca francmasonul Rhodes dorea pur si simplu "sa aiba toata lumea la picioarele sale". Prin testament, el a înfiintat o bursa pentru tinerii vorbitori de limba engleza, care sa se dedice realizarii dorintei lui. Un bursier Rhodes este un ostas care lupta pentru realizarea guvernului francmasonic mondial. "Dintre cei 1372 de bursieri Rhodes americani pâna în 1953", scrie Rene Wurmser, "431 au ocupat posturi înalte în învatamânt (31 dintre ei au fost presedinti la diverse universitati) 113 au ocupat posturi în guvern; 70 au ocupat posturi în presa si la radio si 14 au fost sefii altor fundatii" (cf. Gary H. Kah, "En route to Global Occupaton - Pe drumul Ocupatiei Globale", p.22; aceasta sursa va fi abreviata de aici încolo GHK). Recent, comisia premiului Nobel a fost infiltrata si premiul Nobel a fost pervertit si acordat cu predilectie globalistilor si dusmanilor natiunilor (GHK, ibidem).

In 1991, francmasonul Bill Clinton a participat la adunarea grupului francmasonic Bilderberg la Baden-Baden. Cine face parte din grupul Bilderberg?

Bilderberg este un grup francmasonic, ascuns si anonim, de conspiratori, numit astfel dupa hotelul din Oosterbeck, în Olanda, la care au fost descoperiti pentru prima data în 1954 de catre un cercetator. Primul presedinte le-a fost printul Bernhard, fost nazist si actualmente globalist înfocat. Bernhard este sotul arhimilionarei ex-regine a Tarilor de Jos, Iuliana, care a abdicat recent în favoarea fiicei sale. Regina Iuliana si familia ei (Casa de Orania) sunt extrem de bogati; Iuliana are 5% din actiunile companiei Royal Dutch Shell, cu o valoare de 425 milioane de dolari în 1978 si are actiuni si în Exxon, cea mai mare companie petrolifera din lume. Bernhard, sotul Iulianei, a apreciat acum câtiva ani ca cea mai mare sarcina ce-i sta înainte este de a "reeduca oamenii... sa renunte la o parte din suveranitatea lor, supunându-se unui guvern francmasonic supranational" (dupa AW, p. 9).

La sedintele de lucru ale acestui grup participa sefi de state si reporteri de la toate agentiile de stiri, dar de 40 de ani de când conspira acesti "întelepti" s-a avut grija sa se respecte directiva data de Cecil King, presedintele celei mai mari retele de ziare din Marea Britanie, ca "nu cumva sa fie dat publicitatii vreun raport sau nici macar vreo banuiala despre continutul întrunirii." Deci toata presa "libera" din lumea "libera" este strâns controlata, fiind sub ordinele acestor comitete ale ocultei (Bilderberg, CFR, Comisia Trilaterala, si Clubul de la Roma). La 15 septembrie 1971, congressman-ul John R. Rarick a protestat în fata Congresului american împotriva faptului ca politica guvernelor este hotarâta astfel, în secret, fara stirea popoarelor afectate, spunând: "Cel mai mare ziar, The New York Times, a avut reprezentanti de frunte la conferinte. Pe lista lor sunt Arthur Hays Sulzberger, C.L. Sulzberger, James Reston, Max Frankel si Thomas Wicker. Presedintele comitetului de la The Washington Post, Frederick S. Beebe, a fost la o sedinta. C.D. Jackson de la Time a jucat un rol important în primele întruniri Bilderberg. Gardner Cowles de la Cowles Publications (revista Look) a fost la mai multe sedinte, unde au mai fost si jurnalisti ca Joseph Kraft si Joseph K. Harsch." Dar toata presa "libera" din lumea "libera" neaga existenta grupului Bilderberg si rolul lui în instaurarea sclaviei globale.

Unii membri din comitetul de conducere a grupului Bilderberg sunt membri si în CFR si în Comisia Trilaterala: David Rockefeller, Edmund de Rothschild, William Bundy (planuitorul razboiului din Vietnam), Giovanni Agnelli (uzinele Fiat), Otto Wolf (industrias german, al carui tata l-a finantat masiv pe Hitler - altii însa sunt cei urmariti si persecutati ca "hitleristi"), Theo Somme (jurnalist german), Arthur Taylor (de la CBS), Niel Norlund (principal ziarist danez). Congressman-ul John R. Rarick arata ca în principal participantii la întrunirile grupului Bilderberg reprezinta interese bancare; megabancile din America si Europa ale lui Rockefeller, Rothschild, etc., participa alaturi de megacompaniile multinationale care, chipurile, se "concureaza" pe piata "libera" din occident. Participantii la conferintele grupului Bilderberg împasteaza guvernul american sub toti presedintii, democrati sau republicani. Iar pentru luxoasele lor întruniri si pentru activitatile agenturilor lor, fondurile provin de la fundatiile Carnegie pentru Pace Internationala, Ford si Rockefeller. Adica, în cele din urma, de la contribuabilii americani, care-si finanteaza astfel propriii calai. Biografia unui secretar al grupului Bilderberg american, Joseph E. Johnson, e revelatoare: sef peste securitate în Departamentul de Stat, director la CFR, presedinte la fundatia Carnegie pentru Pace Internationala. Un altul este Eugene R. Black, presedinte la Brookings Institutions, o institutie care sprijina grupul Bilderberg si "sfatuieste" retelele de televiziune CBS, NBC si ABC, precum si Departamentul de Stat, Departamentul Apararii si Agentia Centrala de Informatii (CIA). Eugene R. Black (de care nici macar 0,0001% din americani n-au auzit) a fost si presedinte la Banca Mondiala, în comitetul Fundatiei Ford, director la banca Chase Manhattan (a lui Rockefeller), director la Federal Express, ITT, Communication Satellite Corporation, Royal Dutch Petroleum si Consiliul Atlantic; si, de asemenea, în comitetele de conducere ale Universitatilor Harvard si Johns Hopkins.

Imediat dupa întâlnirea din aprilie 1971 a Bilderbergerilor, dolarii americani s-au scurs din tara în strainatate si dolarul n-a mai avut acoperire în aur. Presedintele Frantei, Pompidou (fost salariat al lui Rothschild) a anuntat împreuna cu Presedintele Nixon devalorizarea dolarului cu 8,5%; toti cei care stiusera dinainte si isi convertisera dolarii în valuta europeana au facut averi fabuloase; toti cei care au muncit toata viata în America s-au trezit ca n-au ce mânca atunci când ajung la pensie. Profitul net al bancherilor internationali a fost de 15 pâna la 20 de miliarde de dolari. In iunie 1991, la întrunirea grupului Bilderberg, au participat David Rockefeller, Bill Clinton, Michael Boskin (sfatuitor economic al Presedintelui Bush), Nicholas Brady (Secretarul Trezoreriei lui Bush), Theodor L. Elliot (ambasador în Afganistan), Emilio Collado (vice-presedinte la compania Exxon a lui Rockefeller), Katherine Graham (propietara ziarului Washington Post), John Reed (presedinte la Citicorp a lui Rothschild), Senatorul John Chaffee, guvernatorul statului Virginia, Doug Wilder si vice-presedintele lui Bush, Dan Quayle. Congressman-ul Rarick a raportat despre aceste întruniri Departamentului Justitiei, aratând ca s-a violat legea Logan, care interzice cetatenilor particulari sa încheie pacte cu agentii straine ce influenteaza raporturile guvernului cu alte guverne sau agentii - adica, într-un cuvânt, interzice tradarea de patrie. Departamentul Justitiei a fost de acord ca aceasta lege a fost violata, dar n-a intreprins absolut nimic. La întrunirile grupului Bilderberg au mai fost si alti jurnalisti: Henry Greenwald care publica Time si Osborn Elliott de la Newsweek, chipurile în competitie unul cu celalalt; dar în nici una din publicatiile lor nu s-a suflat o vorba despre toate acestea.

Dupa fiecare întâlnire a grupului francmasonic Bilderberg, guvernele celor care-au participat la aceste adunari secrete îsi schimba politica. In 1966, de exemplu, un grup de persoane necunoscute la vremea aceea au participat la sesiunea Bilderberg - si dupa 8 ani fiecare dintre acesti ilustri necunoscuti a devenit cel care dirijeaza politica unui stat. Ei sunt: Henry Kissinger din America, Olof Palme din Suedia, Bieusheuval din Tarile de Jos, Gerald Ford din America, Helmuth Schmidt din Germania de Vest, Rumor din Italia si Giscard D’Estaing din Franta (care a participat la sedinta din 1968). In 1971, cei care au participat la sesiunea Bilderberg au fost: Henry Kissinger, George Ball, Cyrus Vance, David Rockefeller, Robert Anderson (presedintele de la ARCO) si Edmond de Rothschild din Franta. In 1975 cei care-au participat au fost Garett Fitzgerald - Ministrul de Externe al Irlandei, Denis Healey - Ministru de Finante britanic, Robert Mcnamara de la Banca Mondiala, David Rockefeller, Edmond de Rothschild, Margaret Thatcher - ulterior Prim Ministru britanic, Theodore Hesbugh - presedintele Universitatii Notre Dame si William F. Buckley Jr., despre care marele public american îsi închipuie ca e un "ziarist independent conservator". De remarcat este prezenta permanenta a suprabancherilor Rockefeller si Rothschild.

La sesiunea Bilderberg din 21 mai 1992 de la Evian, în Franta, Henry Kissinger a relevat ca "azi americanii ar fi indignati daca trupele Natiunilor Unite ar intra în Los Angeles ca sa faca ordine; dar, fara îndoiala, mâine vor fi recunoscatori!... Individul va renunta la drepturile lui daca i se va garanta siguranta de catre un guvern francmasonic mondial". Nu s-a dovedit ca Bill Clinton a participat la sesiunea din 1992, caci în 1992 aparea în public candidând la presedintie, dar sprijinitorii lui au participat fara îndoiala.

Grupul Bilderberg este parte dintr-o conspiratie descrisa de catre Carrol Quigley, mentorul presedintelui Bill Clinton, sub numele de Masa Rotunda, al carei brat american este CFR. "Exista si-a existat timp de o generatie o retea internationala care opereaza într-o oarecare masura în felul în care cei de extrema dreapta cred ca opereaza comunistii", scrie Quigley. "De fapt, aceasta retea pe care o putem identifica ca grupul Mesei Rotunde, n-are nici o obiectie sa colaboreze cu comunistii sau cu orice alt grup, si-o face adesea." Sefii de state comuniste adesea se opreau la sediul CFR de pe strada 68 Est, numarul 58, din New York, unde li se indica ce sa spuna la întrunirile lor la nivel înalt la Casa Alba si unde erau filmati pentru ca sa-i vada sutele de milioane de spectatori.

Puterea hipnotica combinata a educatiei si propagandei transforma miliardele de oameni într-o masa amorfa de vite cu fata umana. Aroganta americana de "popor mare si puternic" contribuie si mai mult la orbirea poporului american. Comentând despre felul în care Statele Unite îsi tradeaza aliatii, analistul britanic A.K. Chesterton scrie: "Statele Unite nu sunt de partea noastra pentru simplul motiv ca Statele Unite nu sunt nici macar de partea lor, ci sunt mâna care scoate castanele din foc pentru interese straine, care se folosesc de ea cum le place. Multi patrioti americani si-au dat seama de adevar si se straduiesc sa-l dea în vileag. Multi au fost zdrobiti facând-o."

Lenin prevedea electrificarea întregii întinderi sovietice pentru un mai bun control al populatiei; noii nostri stapâni preconizeaza în acelasi scop "un computer în fiecare casa în anul 2000". Computerele sunt o teribila unealta de spalare a creierului, caci obisnuiesc copiii de pe bancile scolii sa accepte doar ce prezinta ecranul computerului. De aceea se grabeste compania Cinerom sa puna Biblia pe disc computerizat: pentru ca o poate astfel controla si schimba cum vrea. Iata ce prezinta discul de educatie muzicala a tineretului american: "o uimitoare bogatie de informatie despre muzica din întreaga lume... 162 de stiluri muzicale de la didgeridoo al aborigenilor la zydeco". Nu traditia muzicala europeana. Aceasta informatie este acompaniata de o imagine cu o partitura afro-pop. Literatura, cartile, sunt desuete; "cititorii" se agata de "soricelul" (MOUSE) computerului si, cu ochii fixati in ecran, se lasa în voia apelor care le spala creierii cu cea mai înaintata tehnologie. "The Complete Mouse: A Survivor’s Tale - Soricelul complet: Povestea unui supravietuitor" este computerizarea si dramatizarea romanului pentru copii despre holocaust de Art Spiegelman. In acest roman, evreii sunt soriceii si nazistii sunt pisicile. Copiilor li se arata lagarul de la Auschwitz (nu cum a fost în realitate, ci fictiunea afacerii shoah); astfel, fictiunea lui Spiegelman asuma dimensiunile realitatii în mintile copiilor. Asistam la un paradox extrem de crud: inventivitatea mintii omenesti este folosita pentru degradarea si îndobitocirea ei. Progresul tehnologic realizat de minti ingineresti stralucite este folosit pentru distrugerea acestor minti din frageda copilarie.

Intr-unul din discursurile lui electorale, francmasonul Bill Clinton s-a referit la mentorul lui, Carroll Quigley, ale carui precepte el, ca presedinte, le va pune în practica. Carroll Quigley descrie în cartea sa "Tragedy and Hope - Tragedie si Speranta)" o retea internationala de oameni puternici care urmaresc sa "creeze un sistem mondial de control financiar care sa fie în mâna unor persoane particulare ce stapânesc toate sistemele politice ale tuturor tarilor si întreaga economie a întregii lumi" (p.324). Quigley nu se sfieste sa descrie aceasta conspiratie francmasonica a suprabancherilor internationali, caci în opinia lui este un lucru bun ca toate natiunile sa fie sclave unui grup de bancheri foarte puternici si suprabogati care sa jefuiasca toate popoarele de rodul muncii si geniului lor creator. El arata cum ei (francmasonii) au organizat în anii 1909-1913 societati semi-secrete, numite ale Mesei Rotunde... In 1919 au înfiintat Institutul Regal al Afacerilor Internationale... si în Statele Unite (unde este cunoscut sub numele de Consiliul Relatiilor Externe) (CFR) în anii 1919 - 1927. Bill Clinton, elev si emul al lui Quigley, este de ani de zile membru al Consiliului Relatiilor Externe, si al Comisiei Trilaterale, create de David Rockefeller împreuna cu alti membri ai Consiliului Relatiilor Externe. In raportul pentru anul financiar 1990 - 1991 (adica de la 1 iulie 1990 la 30 iunie 1991), presedintele Peter Tarnoff scrie ca "America va avea de-a face cu alte nationalitati într-o maniera pe care guvernele lor nu o vor putea controla". Si tot în acest raport, la p.17, William G. Hyland scrie despre sfârsitul imperiului comunist si nasterea noii ordini francmasonice mondiale" (dupa AW).

Ce este Consiliul Relatiilor Externe? Este o organizatie înfiintata la 29 iulie 1921, care numara astazi circa 2400 de membri din elita financiara si guvernamentala. Articolul 2 al statutelor acestui Consiliu al Relatiilor Externe (numit de aici încolo CFR, adica Council of Foreign Relations), obliga toti membrii sa pastreze un strict secret conspirator si stabileste ca toate întrunirile, lucrarile si actiunile lor vor fi secrete. Scopul CFR-ului este sa instituiasca un guvern francmasonic mondial si secretul este impus de faptul ca poporul american nu era înca pregatit sa renunte la suveranitate si sa intre în sclavie globala. Sarcina principala a CFR-ului este sa altereze rapid mintea poporului, astfel încât acesta sa devina dispus sa se supuna unui sistem francmasonic mondial în care sa intre în mod oficial si Statele Unite. Printre fondatorii CFR-ului au fost multi dintre semnatarii tratatului de la Versailles, apoi John Foster Dulles, secretarul de stat al presedintelui Eisenhower, Cristian Herter, secretarul de stat care i-a urmat si asa mai departe. Banii CFR-ului vin de la J.P. Morgan, John D. Rockefeller, Bernard Baruch, Paul Warburg, Otto Kahn si Jacob Schiff. Cititorul altor carti de istorie nemasluita va recunoaste printre acesti bancheri numele celor care au finantat revolutia bolsevica: în 1915, Rockefeller, Morgan si Frank Wanderlip, Otto Kahn si Dupont de la National City Bank au înfiintat la New York o corporatie al carei scop era coordonarea finantarii revolutiei bolsevice din 1917. La 14 februarie 1916, 62 delegati ai revolutionarilor bolsevici s-au întrunit la New York ca sa planifice revolutia bolsevica si sa obtina fondurile necesare, ocazie cu care s-a pronuntat numele lui Jacob Schiff - (cf. Nicola M. Nicolov, "The World Cospiracy - Conspiratia mondiala", p.201).

In Studiul No. 7 din revista CFR-ului "Afaceri externe - Foreign Affairs" din 25 noiembrie, 1959, CFR-ul declara intentia sa "de a stabili o noua ordine mondiala". Aceasta este lozinca pentru instaurarea guvernului francmasonic mondial. Membrii CFR-ului au fost printre fondatorii Natiunilor Unite (Edward Stettinius, secretar de stat american, John Foster Dulles, Nelson Rockefeller, Adlai Stevenson si Alger Hiss, spionul sovietic care a fost primul presedinte al Natiunilor Unite). Si tot dintre membrii CFR-ului se recolteaza cadrele de conducere ale Statelor Unite. Din 18 secretari ai trezoreriei, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari de stat, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari ai apararii, 9 au fost membri ai CFR-ului; din 11 directori ai Central Intelligence Agency (Agentia Centrala de Spionaj), numita de aici încolo CIA , 9 au fost membri ai CFR. Sase dintre cei sapte sefi supremi ai academiei militare americane, toti comandantii supremi ai fortelor aliate din Europa si absolut fiecare ambasador american la NATO au fost membri ai CFR-ului. Posturile cheie din guvernul civil american sunt ocupate tot de membri ai CFR-ului, indiferent de partidul care e la putere, cel democrat sau cel republican. Alternarea acestor doua partide la conducerea tarii este o mascarada care, în cuvintele lui Carroll Quigley, "îi lasa pe alegatori sa creada în mod naiv ca ei într-adevar ar avea vreo libertate de alegere"; din 1952 încoace, aproape fiecare candidat la presedintie si vicepresedintie, cu exceptia lui Ronald Reagan, a fost, de asemenea, membru al CFR-ului sau al Comisiei Trilaterale si al grupului francmasonic Bilderberg. Aceasta situatie s-a exacerbat sub Bush si Clinton; nu numai în guvern, adica în ramura executiva, domina membrii CFR-ului, dar si în ramura legislativa, în Congresul si Senatul american; iar parlamentarii americani, care refuza sa execute ordinele acestui partid unic suprem al Statelor Unite, precum Larry McDonald, sunt asasinati.

Din 1921 încoace, printre directorii CFR-ului au fost Walter Lipmann, Adlai Stevenson, Cyrus Vance, Zbigniew Brzezinski, Robert O. Anderson, Paul Volker, Theodore M. Hesburgh, Lane Kirkland, George Bush, Henry Kissinger, David Rockefeller, George Shultz, Alan Green-span, Brent Scowcroft, Jeane Kirkpatrick, Richard Cheney; daca cetateanul american ar fi mai informat si mai putin îndobitocit de un sistem de scolarizare corupt si de o mass-media perfida, ar recunoaste în acesta lista presedinti, secretari de stat, secretari ai apararii si, mai important, eminentele cenusii care dirijeaza din umbra marionetele preziden-tiale - în special numele lui Rockefeller. Timp de 36 de ani, David Rockefeller a fost în comitetul de directie al CFR-ului, a fost presedinte între 1970 si 1980, dupa care a ramas presedinte onorific pe viata si întreaga tânara generatie de Rockfelleri se pregateste sa-i duca opera mai departe: David junior, John D. junior si Rodman C. Rockefeller sunt actualmente membri si ei. Si tot familia Rockefeller detine monopolul petrolului si reprezinta cea mai puternica forta financiara în America.

La întrunirea de la 30 mai 1919, când s-a hotarât înfiintarea CFR-ului la o întrunire a vârfurilor Conferintei de pace de la Paris sub conducerea lui Edmund de Rothschild, intentia originala a fost de a crea o organizatie francmasonica mondiala; dar s-a hotarât sa se creeze organizatii surori separate - CFR-ul în Statele Unite, Institutul Regal de Afaceri Externe la Londra, Institutul de Relatii în Pacific pentru Extremul Orient, Institutul de Politica Externa din Hamburg si Centrul de Studii de Politica Externa de la Paris; toti conducatorii acestor institute trebuie sa întruneasca aprobarea lui Rothschild.

Desi împartiti în aceasta constelatie de organizatii, toti membrii lor sunt plasati în guvernele tarilor occidentale si din Extremul Orient pentru ca sa realizeze acelasi scop comun: "sa creeze un singur sistem francmasonic mondial în care sa înglobeze Statele Unite ca parte integranta" (Phoebe Courtney, dupa GHK, pp. 30-33). Separarea într-o constelatie de organizatii surori a fost dictata de Rothschild pentru ca analistii lui l-au avertizat ca popoarele nu erau înca pregatite în 1919 sa renunte la libertate si suveranitate nationala si sa devina sclavii acestei oligarhii bancare internationale. Dar dupa 70 de ani de îndoctrinare si de varsare de sânge în razboaie cauzate si dirijate de clica bancherilor internationali, în numele salvgardarii pacii, se crede ca lumea este pregatita sa faca acest pas.