DINCOLO DE SCOALA GUVERNATORULUI

Azi, în 1994, exista în Statele Unite ale Americii, peste 750 de organizatii, librarii si unitati dedicate satanismului.

A cincea parte din toate asasinatele din Europa Occidentala sunt atribuite satanismului.

Optzeci si cinci la suta din scolarii din Germania de Vest au avut contact cu satanismul.

Libraria <The Sorcerer’s Apprentice - Ucenicul Vrajitor> din Leeds, Anglia apreciaza ca exista 40.000 de satanisti si ucenici de-ai lor în 66 de tari din întreaga lume.

In ultimii doi ani, culturi satanice ca Ordo Templi Orientis si Wicca au început sa faca recrutari masive printre tineri. In Statele Unite, aceste culturi satanice si Biserica Satanei cu marele "preot" La Vey sunt protejate pentru ca asa cere, chipurile, libertatea religioasa; singura religie care nu e protejata de libertatea religioasa în Statele Unite este crestinismul.

Discipolii satanismului "sunt foarte bine motivati, bine organizati, au fonduri nelimitate si par sa fie imuni la orice atac (deocamdata!)". Stim cu totii ca recent au deschis filiale si în România, si ca s-au gasit animale torturate si ucise în ritualuri satanice la Arad. Nivelul de viata al americanului, îmbuibat cu marfuri si comoditate materiala, isi face cu greu drum în fostul lagar socialist; dar ticalosia si relele care s-au cuibarit în occident si-au croit drum imediat la Moscova. O rasa de câini numita "pit-bull" în America si "Staffordshire bull terrier" în Anglia a fost importata în Rusia post-sovietica. Acesti câini, devotati si iubitori fata de stapânii lor, sunt extrem de curajosi si pot fi conditionati sa lupte pâna la moarte în "lupte de câini", pentru distractia publicului. Un astfel de câine costa la Moscova cât salariul pe sase ani al unui muncitor obisnuit. Desi legi recente le interzic, luptele de câini n-au disparut: recent, în vara anului 1994, la o lupta de "pit bull"-i din afara Moscovei, 200 de spectatori au platit câte 1.000 de ruble ca sa vada 20 de câini cum se sfâsie pâna la moarte. Un câine si-a pierdut piciorul, apoi si-a ranit adversarul la gât. Uneori distractia asta sângeroasa dureaza o ora. Viata unui câine destinat sa se macelareasca în ring este oribila si înainte de lupta. Antrenamentul este extrem de crud, pe masini facute de stapânii lor, fiind maltratati si îndopati cu carne si proteine, ca sa devina cât mai agresivi.

De ce sunt stapânii lui Bill si Hillary Clinton si ai tuturor marionetelor din guvernele celorlalte tari atât de înversunati împotriva crestinismului? De ce trebuie sa toleram si sa îmbratisam absolut toate religiile din lume - samanismul, voodoo-ul african, religiile incasilor si ale aztecilor, religiile din America dinainte de sosirea europenilor, care practicau sacrificiile umane si canibalismul, si mai ales satanismul? De ce apara judecatorii americani drepturile sataneriei, cult care practica sacrificii animale (si umane, pe ascuns), dar nu apara niciodata drepturile crestinilor în America? De ce subventioneaza guvernul american opera unui "artist" care a "creat" un borcan cu urina în care a scufundat un crucifix? Pentru orice crestin, pentru orice om care stie ce înseamna sa fii crestin, raspunsul este simplu: pentru ca crestinismul se numara printre putinele religii din lume si din toata istoria care afirma ca omul are un spirit nemuritor si ca el este responsabil în eternitate de faptele sale. Toate cultele sataniste formeaza un om usor de manipulat, o vita umana. Un adevarat crestin are constiinta si nu actioneaza împotriva constiintei sale. Iar stapânii de sclavi doresc sa stapâneasca sclavi, nu oameni cu constiinta care se împotrivesc unei ticalosii atunci când baga de seama ca este o ticalosie.

Cheia pentru transformarea oamenilor în sclavi este educatia. Tinerele generatii trebuie educate astfel încât sa nu aiba constiinta si sa fie buni sclavi, gata sa ucida, sa tortureze, sa comita orice ticalosie si sa se lase ucisi, chiar sa se sinucida la porunca stapânului. Primul obiectiv este îndepartarea tinerelor generatii de crestinism si de traditia cultural-artistica a celor aproape doua milenii de crestinism. Acestui scop îi slujesc arta abstracta moderna, literatura existentialista, poezia porno-erotica, muzica satanica afro-rock, glorificarea religiilor sataniste, folosirea drogurilor halucinogene, educatia predominant materialista si atee. Al doilea obiectiv este subminarea eticii si negarea moralei, prin "eliberare sexuala" si, mai ales în scoli, prin cursurile de "clarificare a valorilor", unde copiii sunt învatati sa fure, sa minta, sa faca rau altora, daca aceste lucruri le fac placere, caci tot ce face cuiva placere este un lucru bun în sine. Al treilea obiectiv e mult mai ambitios: este restructurarea psihicului omenesc astfel încât omul sa nu fie capabil sa supravietuiasca si sa existe decât ca material amorf, proprietatea stapânului de sclavi. Acest obiectiv se realizeaza prin cursurile de "sensibilizare" sau de "raporturi dintre oameni".

La 18 noiembrie 1978, un grup de 913 membri ai unei "biserici" neconventionale numita Templul Poporului, condusa de un "reverend", Jim Jones (300 dintre ei erau copii), au fost gasiti morti cu totii, zacând cu trupurile aranjate în cercuri, fiecare mort atingându-si vecinii. Verdictul a fost ca s-au sinucis cu cianura luata în bautura racoritoare, la ordinul stapânului lor, "reverendul" Jim Jones, preot, numit astfel de catre sine însusi, om cunoscut înainte pentru promiscuitate si atractie pentru pornografie. Jim Jones s-a hotarât sa-i ucida pe toti caci începusera sa strabata în afara stiri despre ce facea el cu discipolii lui la Jonestown ("orasul" lui) si n-avea chef sa fie îndeparatat de pe piedestralul înalt pe care se "asezase" cu titlul de Dumnezeu si sa devina un simplu inculpat. Unii dintre ei n-au dorit sa se sinucida si au fost asasinati de catre "reverend" si echipa lui de asasini. Dar cei care au baut cianura de bunavoie - cum au ajuns s-o faca? Prin cursuri de "raporturi dintre oameni", numite si "cursuri de sensibilizare", "dinamica de grup". In România anilor 1950 aceasta activitate se numea "autocaracterizare", "autocritica" si era obligatorie în universitati.

Ce sunt acestea? Asociatia Nationala a Educatorilor din America explica: "Educarea raporturilor dintre oameni face parte dintr-un complex de procedee care includ convingerea cu forta, sub forma reformularii gândirii sau spalarii creierului, pe lânga multe alte procedee mai putin formalizate si în care nu se forteaza". (Dr. Carl Rogers în "Issues in Training - Aspecte ale educatiei", seria 5, p. 47, editori: Irving R. Wechsler si Edgar H. Schein, de la Laboratoarele Nationale de Educatie ale Asociatiei Nationale a Educatorilor din Statele Unite, 1962, dupa Ed. Dickman, Jr.: "Sensitivity training and the Cult of Mind Control - Cursurile de Sensibilizare si Cultul Controlarii Mintilor", mostra A. De aici înainte, aceasta sursa va fi indicata prin ED). Desi nu toti cei care participa în aceste cursuri de sensibilizare urmaresc sa ucida grupuri de oameni cu cianura, acest rezultat este logic si implicit în cazul spalarii creierului. Spalarea creierului are loc în mod sustinut si organizat în scoli si în unele întreprinderi din Statele Unite, sub forma de cursuri - în afara de bombardarea cu minciuni si dezinformare practicata de marile ziare si statii de televiziune carora li se spune în general "de spalare a creierului".

In mai 1969 un grup de parinti din Garden Grove, California, s-a ridicat împotriva "întâlnirilor obligatorii în grupuri mari sau mici pentru a discuta lucrurile si credintele cele mai intime si personale si pentru a formula emotii si sentimente între membrii grupului folosind tehnicile confesiunii si criticii reciproce... care este si o metoda de convingere cu forta sub forma reformularii gândirii sau spalarii creierului". In 1979, Christopher Fuller a explicat: "Grupurile nu-ti pun pistolul în fata si nu te ameninta cu moartea (ca sa te faca sa faci ce vor), n-au nevoie de asta, caci metodele de convingere psihologice sunt mult mai eficace" (ED, pp. 14-15). Cartea lui Carl Rogers, "Aspecte ale Educatiei", citata mai sus, e folosita pe scara larga în America, în Europa si chiar în Pakistan. Unul care-a folosit-o este Charles Dederich, care a înfiintat la Santa Monica, în California, "Grupul Synanon". Acest grup a avut mare succes si mult sprijin din partea guvernului, pâna în 1980 când Charles Dederich a fost condamnat, împreuna cu doi discipoli de-ai lui, pentru ca a cautat sa-l asasineze pe un avocat, Paul Morantz, care i se împotrivea, si care de-abia a scapat cu viata (ED, p. 17). Printre metodele "educative" ale lui Charles Dederich se enumera absolut toate metodele de "reeducare" practicate împotriva detinutilor politici în România sub Gheorghiu-Dej si francmasonul Ceausescu; Dederich le practica asupra "membrilor grupului" tot pentru "educarea" lor. Dederich spune el însusi: "sunt dispus sa-i tai picioarele unui avocat, apoi sa-i rup picioarele nevesti-sii si sa-i amenint ca am sa tai bratele copilului lor, si cu asta l-am aranjat pe avocat" (Los Angeles Times, 9 decembrie 1978, dupa ED, p.18). Dederich îsi batea discipolii sub 20 de ani pentru fleacuri; atât aghiotantii lui cât si ai "reverendului" Jim Jones erau singurii care purtau tot timpul pistoale. In 1970 sau 1971, "reverendul" Jim Jones, cel cu 913 morti la Jonestown, l-a cunoscut pe Dr. Carleton B. Goodlett, editorul negru al unei publicatii negre, care-a publicat si revista lui Jim Jones, "The People’s Forum - Forul Poporului". Dr. Carleton Goodlett l-a introdus pe Jim Jones la grupul lui Dederich, Synanon, din comitatul Mendocino, California. Acolo a învatat Jim Jones sa faca ce-a facut cu cei 913 de discipoli ai sai gasiti morti.

Intâi se tineau cursuri de "sensibilizare", în care membrii grupului se atingeau, se palpau, îsi mângâiau partile trupului, stergând astfel granita dintre intimitatea care exista intre soti si intimitatea fata de straini. (Astfel de sesiuni de "sensibilizare" s-au organizat la universitatile americane în anii 1970 sub numele de "touching sessions - sesiuni de pipait", cu participare benevola). Sesiunile lui Jim Jones durau câte o noapte întreaga si participantii nu aveau voie sa doarma, sa se odihneasca, nici macar sa mearga la closet, ceea ce le provoca suferinta. Aceasta metoda, de a nu permite omului sa-si satisfaca necesitatile fiziologice, este o metoda cunoscuta de tortura în închisorile comuniste (vezi, de exemplu, "My Life in the Soviet Army - Viata Mea în Armata Sovietica", de Victor Suvorov). Câte un membru al grupului era chemat sa stea în picioare în timp ce ceilalti îl "criticau", îsi "deznodau sentimentele" de "frustrare", revarsându-le pe capul victimei în remarci de tipul: "Nu ti-e rusine sa porti haine scumpe în timp ce atâtia mor de foame?" sau "Recunoaste ca poftesti sa te culci cu sotul meu, recunoaste!". In timp ce victima începea sa se teama, "tatucul" Jim Jones, care prezida, uneori simula un atac de inima, tipând si zvârcolindu-se, dupa care victima, înspaimântata de "vina" de a fi "provocat" atacul de inima al "tatucului", recunostea orice. Garett Lambrev, fost membru al cultului lui Jim Jones, spune ca nu era permis sa te aperi de acuze, oricât de false si absurde erau. Dupa ce-a examinat 25 de supravietuitori ai cultului lui Jim Jones, Dr. Hardat Sukhdeo a aratat ca uneori copiii erau "pedepsiti" pentru câte o "vina" reala sau imaginara cu socuri electrice de voltaj ridicat; doi tineri de 16 ani care au încercat sa fuga au fost înlantuiti cu lanturi grele la glezne (ED, pp.18-20). Jim Jones le cerea discipolilor sa-si scrie autocritica, exact cum o cer partidele comuniste de la membrii lor. Multe mari companii americane, ca Lockhead, General Motors, Glassco Instruments, McDonnel Douglas Automation (aceasta din urma a abandonat practica înainte de 1981) au pretins de la salariatii lor astfel de "confesiuni" scrise în ultimii 20 de ani (ED, p. 21). In anii 1970 guvernul federal al Statelor Unite a început sa pretinda salariatilor sai participarea obligatorie în aceste grupuri de critica si autocritica promovate de Departamentul Sanatatii, Educatiei si Bunastarii al Statelor Unite ale Americii si de Biroul Statelor Unite pentru Educatie. In 1975 salariatii federali care refuzau "sa-si faca autocritica" erau pedepsiti (ED, p. 22)

In 1978 s-a facut efortul sa se creeze o coalitie între toate aceste grupuri care "sensibilizau" si "dezvoltau" intelectul participantilor, sa se adune grupul Synanon cu grupul lui Jim Jones, cu discipolii lui Sun Moon, cu discipolii Bisericii Scientologiei si cu grupul militant de indieni Sikh (ED, p.20). Probabil faptul ca publicul a aflat despre oribila viata si oribila moarte la care si-a supus "reverendul" Jim Jones discipolii a determinat ca aceasta coalitie sa fie abandonata sau sa fie ascunsa.

Rezultatul sesiunilor de "sensibilizare" sau de "autocritica" este debilitarea standardului etic (tot auzindu-i pe ceilalti cum se marturisesc vinovati de tot felul de porcarii, tot felul de porcarii sunt acceptate ca fiind normale); apoi slabirea coeziunii familiei si crearea unei coeziuni între membrii grupului unde individul nu mai are vointa si este total supus vointei conducatorului; apoi, lucru foarte important, transformarea fiecarui membru al grupului în informator. Fiecare membru al acestor grupuri trebuie sa spioneze si sa fie delatorul fiecarui alt membru. Aceste rezultate sunt descrise de catre Laboratoarele Nationale de Educatie ale Asociatiei Nationale a Educatorilor din Statele Unite astfel: "1) Atmosfera le ajuta participantilor sa-si ofere propria comportare spre examinare de catre ei si de catre altii; 2) Primul si cel mai important pas este sa-si disloce vechile valori (etice); 3) Gradat, membrii grupului se dezbara de vechile reactii nepotrivite si gasesc curajul sa experimenteze senzatii noi" (ED, pp. 27-28). Astfel de sesiuni se practica si în cadrul organizatiei YMCA (Young Men’s Cristian Association - Asociatia Tinerilor Crestini, asociatie infiltrata si condusa acum de persoane dusmane crestinismului), sub numele de "procese democratice". Tot sub acest nume s-a practicat "reeducarea" prizonierilor de razboi americani în Vietnam. Un tânar de 19 ani care a participat la un astfel de "proces democratic" de cinci zile s-a întors atât de bolnav încât doctorul Michael J. Singer, care l-a tratat timp de peste un an pentru aceasta, a protestat aratând "daunele psihologice serioase" (provocate de acest gen de sedinte de grup) (ED, p. 30).

Metoda criticii si autocriticii, bine-cunoscuta cetatenilor fostelor tari socialiste, a aparut în Rusia sovietica în 1929, când Lenin a impus-o ca o obligatie. Dar în 1925 metoda a fost adusa în Statele Unite de catre Dr. Jacob L. Moreno, evreu din România care a sosit la New York dezamagit, zice el, de metodele sângeroase ale revolutiei bolsevice, pe care dorea s-o înlocuiasca cu "multiple revolutii mici care au loc în grupuri mici". A fondat Institutul Moreno la New York si revista "Sociometry - Sociometria" (evident, finantat de cineva, caci cum poti închiria cladiri si tipografii si plati salarii, fara bani?). Eforturile lui s-au împletit cu educatia progresista a lui John Dewey. In 1941, Liga de Antidefaimare a lui B’nai B’rith, cu suportul Comitetului Evreiesc American si al Congresului Evreiesc American, au inaugurat metoda de "multiple revolutii mici" a lui Moreno la Universitatea Columbia, caci, scrie Comitetul Evreiesc American, "trebuie sa obtinem cunostinte mai complete despre felul în care gândesc si se comporta oamenii si despre metodele prin care li se modifica gândurile si comportarea în anumite directii precise (The American Jewish Committee, 386 Fourth Avenue, New York, 16 martie 1951). Membrii grupurilor (între 20 si 200 de persoane) în care urmau sa aiba loc "multiplele revolutii mici" ale lui Moreno, "discutiile democratice", adica schimbarea modului de gândire si comportare al oamenilor, urmau sa fie (si sunt) neevreii. In 1946, Departamentul pentru Educatie al Statelor Unite a înfiintat Laboratoarele Nationale de Educare, strâns legate de Asociatia Nationala a Educatorilor, si a inaugurat "sedintele de sensibilizare" cu scopul declarat de a "schimba gândirea si comportarea" oamenilor, în directii prestabilite. In 1954, aceste doua organizatii coordonau câteva sute de agentii de schimbare de la universitati americane: la Berkeley în California, la Boston, la Harward, la Yale. In 1956, "procesul democratic" a fost introdus la paturile de conducere din industrie si la conducatorii bisericilor neevreilor. In 1958, s-a deschis primul astfel de seminar pentru paturile de conducere din sistemul de învatamânt al Statelor Unite si sefii diverselor organizatii de voluntari (ED, pp.36-37).

Una din principalele sarcini ale procesului democratic este eliminarea discriminarii si segregarii din toate aspectele vietii americane; toti cetatenii americani trebuie sa renunte la orice identitate si sa fie amalgamati, cu o singura exceptie: evreii trebuie sa fie despartiti si tinuti afara de grupurile de "procese democratice". Daca evreii participa la aceste procese, ei o fac in calitate de instructori si teoreticieni ai procesului, ca de exemplu Clinton S. Golden, Anna Lord Strauss, Harry A. Bullis, Dr. Robert Soble (nume real: Soblen, dovedit spion a lui Beria), Dr. Otto Klineberg (care a înfiintat diverse fronturi comuniste), Hyman Fortenzer si Julius Schreiber, membri ai partidului comunist american, Dr. Mark Zobrowski, dovedit agent al politiei secrete sovietice în America, Dr. Joseph Wortis, Lawrence Frank, Jerome Weisner, Dr. Wilbur Cohen, Richard Hofstadter, Jacob Moreno, Dr. Frederick Perls, Dr. William C. Schutz, George B. Leonard, Ann Halprin, Susan Sonntag, Stanislau Grof din Cehoslovacia, Mandel Scheer, Abraham Maslow, Dr. Isidore Zifferstein, Ashley Montagu (pe numele adevarat Israel Ehrenberg). Printre ei si câte un neevreu, ca G. Brock Chisholm. Tot evreu era si asistentul "reverendului" Jim Jones, Larry Layton, care l-a asasinat pe reprezentantul Leo J. Ryan când acesta s-a dus la Jonestown sa investigheze ce se întâmpla acolo. Larry Layton e fiul Lisei Phillips Layton, fiica bancherului evreu din Germania, Hugo Phillips, a carui familie are asociatii vechi de 200 de ani cu casa Rothschild. Lisa s-a maritat cu Dr. Lawrence Layton si a trecut la Quakeri; apoi s-a dedicat "luptei împotriva rasismului si antisemitismului", a divortat de sotul ei si i-a dat "reverendului" Jim Jones sfertul de milion platit de sotul ei la divort, pe sine, pe fiul ei Larry si pe fiica sa Karen. A murit de cancer în lagarul lui Jim Jones de la Jonestown, 3 luni înainte de moartea fiicei ei în macelul general al "reverendului" Jim Jones, care a pus capat "rasismului si antisemitismului". In 1966, Nicholas Katzenbach, Procurorul General al Statelor Unite, a anuntat înfiintarea grupurilor de "sensibilizare" în cadrul politiei în 60 de orase americane,"pentru ca sa-i faca pe politisti mai sensibili la nevoile comunitatii". Laboratoarele Nationale de educare au purces la treaba sub lozinca: "Cursuri de sensibilizare pentru schimbari planificate" ("Sensitivity Training for Planned Change") (ibidem, pp. 39-42).

In afara de revista Sociometria, Dr. Jacob Moreno a mai produs si un manual pentru educatori editat de UNESCO, "Intelegerea în Lume". Caci "procesul democratic" al lui Moreno si Jim Jones a devenit calul de bataie al UNESCO-ului si al Organizatiei Mondiale de Sanatate, conform careia "sanatatea mintala universala înseamna un singur guvern mondial" ("Declaratia despre cetatenia mondiala", ONU, Londra, 1948). Pentru a vindeca publicul american de aberatia mintala care-l face sa creada ca constituie o natiune, Dr. Brock Chisholm, cu ajutorul doctorului Daniel Blain, care fusese pâna în 1963 Directorul Departamentului de Igiena Mintala a Statului California, a inaugurat "terapia de grup" aplicata tuturor cetatenilor, nu celor declarati ca sunt bolnavi psihic. In 1951, Dr. Brock Chisholm ajunsese Director la Organizatia Mondiala a Sanatatii, si UNESCO a emis doctrina "sanatatii mintale" care este ACCEPTAREA UNUI GUVERN MONDIAL. In acelasi an Asociatia de Sanatate Mintala a Statelor Unite, parte din Departamentul de Sanatate, Educatie si Bunastare a Statelor Unite, a declarat ca "principiile sanatatii mintale nu pot fi aplicate cu succes daca nu este acceptata ideea unei singure lumi... Problema noastra este cum sa înfrângem rezistenta indivizilor si-a grupurilor".(ED, pp.44-46).

In 1969 erau patru Laboratoare Nationale de Educare sub egida Asociatiei Nationale a Educa- torilor. "Toate grupurile (de "sensibilizare") provin din Laboratoarele Nationale de Educare", ne spune Carl Rogers, de la Institutul de Stiinte Behavioriste din La Jolla, California (ED, p. 53). Grupurile acestea de spalare a creierului si distrugere a personalitatii si a integritatii morale si afective a oamenilor poarta o multime de nume ca: educatie afectiva; autocritica; grup de perceptivitate; întâlnire de baza; bioenergetica; perceperea trupului; sensibilitate largita; analiza de caz (la politie si la asistenti sociali); sesiuni catartice (la Jim Jones); consiliu în grup; relatii comunale; discutii democratice; întâlniri de discutii; sedinte de discutii (în China comunista); discutii în perechi; întâlnire în grup; consiliu în grup; critica în grup; discutii în grup; dinamica de grup; terapie în grup; terapie pentru ura; seminar de potential uman; cursuri de relatii umane; competente interpersonale; educatia relatiilor între grupuri; relatii interpersonale; educarea relatiilor în grup; laborator de educare; educare pentru conducere; întâlnire maraton; sesiune de lupta maraton (de câte 8-10 ore); grupuri fara cuvinte; conditionare prin stimuli (aplicata de rutina la animalele de circ); grupuri populare de discutii democratice (în tarile comuniste); cursuri de reabilitare politica (în Cuba lui Castro); psihodrama (perfectionata de Dr. Jacob Moreno); karate psihologic (sau jocul Synanon); biciuirea sexului (exprimarea urii de catre lesbiene împotriva barbatilor, autorul nu cunoaste corespondentul acestei practici la celalalt sex); seminar de sensibilitate rasiala (unde se afirma ca toti albii sunt de la nastere vinovati de ura de rasa si negrii sunt incapabili de ura); roluri de jucat (Moreno); rolfing; cursuri de autoafirmare; autocunoastere; autocritica (sama kritika în Rusia); autoevaluare; autoexaminare (autocaracterizare în România); sesiuni de autocinste; cursuri de sensibilizare; etica de situatie; sociodrama (Moreno); sesiune de lupta (China comunista); joc Synanon; sociometrie (Moreno); sinagoga în cerc (folosita în comunitatile evreiesti sa readuca înapoi la cauza sionista pe evreii care nu mai sunt subjugati sionismului; s-a pus accentul pe aceasta din urma dupa August 1979, când ambasadorul Statelor Unite la ONU, Andrew Young, si-a dat demisia din cauza ca statuse de vorba cu palestinienii, si ulterior negrii au început sa dezaprobe sionismul); analiza tranzactiilor; group T (grup de antrenament pentru conducatori); sesiunea adevarului; seminar (tehnica de discutii folosita de Liga Evreiasca de Antidefaimare în 1941); si, în sfârsit, jocul lui Jim Jones (ED, pp.55-56).

In 1960, o directiva de la Casa Alba trasa sarcina de a "pune accentul pe educarea relatiilor în grup" si de "a face eforturi pe scara nationala sa se pregateasca acesti instructori la nivel regional, de stat si national". In iulie 1963, la Conferinta Asociatiei Nationale a Educatorilor din Detroit, s-a emis un raport pentru implementarea acestei directive, aratând ca se vor învata oamenii "sa nu creada în nimic pentru ca sa nu contrazica pe nimeni, ajutati de instructori si organizati în grupuri mici, cu speranta ca astfel se va ajunge la o lume globala, lipsita de violenta, si plina de pace". Lipsa de violenta si pacea sunt totdeauna lozincile sub care se ascund cele mai violente si mai razboinice doctrine; Jim Jones batea si tortura copiii si tinerii ca sa-i învete "lipsa de violenta". In 1964 s-a înfiintat Esalen în California, numit astfel dupa numele unui trib disparut de piei rosii. A fost fondat de catre Michael Murphy. Mai erau acolo Abraham M. Maslow, presedintele Asociatiei Americane de Psihologie, Frederick Perls, care a dezvoltat "gestalt-terapia", William C. Schutz si Carl Rogers. Sarcina era la ora aceea ca salariatii grupului Esalen sa patrunda în populatie în general, si sa conduca aceste sesiuni în colaborare cu diverse institutii, biserici, scoli, spitale, institutiile guvernamentale. "Noi nu predicam miscari de mase... ci o revolutie prin actiunea constanta între indivizi si grupuri, care se schimba reciproc. Revolutia a început", zice George B. Leonard Sr., vicepresedinte la Esalen. Consilier la Esalen a fost câtiva ani senatorul S.I. Hayakawa, fost presedinte la Colegiul de Stat de la San Francisco, membru în comitetul de conducere la Institutul Punctului de Vedere din Los Angeles si al Jurnalului de Psihologie Umanista (Journal of Humanistic Psychology), fondator al Societatii Internationale de Semantica Generala, sponsor al Comitetului de Dezvoltare a Publicatiilor Umaniste, consilier la organizatia Kairos, sponsor al Centrului International pentru Studii Integrative. Cetateanul obisnuit nu prea tine socoteala acestei retele de institutii cu nume ciudate, finantate de nu se stie cine; dar toate aceste institutii promoveaza si conduc instructaje de "sensibilizare"; toate apartin unui directorat comun; si toate fac parte din ceea ce Maslow a numit "reteaua eupsihica". La început participarea la seminarele lor era voluntara; apoi, incetul cu încetul, cu ajutorul fondurilor primite de la guvernul federal, care au aparut în mod misterios în buget la nivel de oras, de comitat si de stat, participarea voluntara a început sa nu mai fie voluntara. Apoi sesiunile acestea de spalare a creierului s-au revarsat peste întreaga America, în întreprinderile particulare, în industrie, în comert, în scoli, în birourile guvernamentale, în armata. Au început treptat sa apara "accidentele": crize de nervi, colaps, incapacitatea de a lucra, investigatii si rapoarte, jale si confuzie - si chiar morti. "Steven D." s-a sinucis la Esalen; "Julia" la fel; alte multe sinucideri pe cuprinsul Statelor Unite au fost raportate de dr. Richmond Barbour din San Diego în "The Congressional Record - Actele Congresului", din 10 iunie, 1969 (ED, pp. 59-61).

In 1971 erau 163 centre ca Esalen; de atunci au ajuns la vreo 200. Apoi acestea au dat nastere la "comunitati internationale", dintre care, in 1981, erau 69 cu nume precum: "Copiii Luminii" (la Gila Bend, în Arizona), sau "Muntele Magic" (în Seattle) si altele în Canada, Japonia, America Centrala, Franta, Noua Zeelanda. Aceste grupuri fluctueaza schimbându-si numele, contopindu-se, divizându-se; dar constanta este metoda de distrugere a personalitatii prin spalarea creierului cu ajutorul actiunii în grup. Unele grupuri sustin ca "le ajuta altora" pentru "propriul lor bine". Asa scrie în brosurile si publicatiile lor, toate încep totdeauna prin a cerceta problemele personale ale individului si termina prin confiscarea averii si subjugarea politica a individului - ca de exemplu în cazul Bisericii de Unificare Mondiala, sau al "reverendului" Sun Moon, sau al "reverendului" Jim Jones care a adunat 10 milioane de dolari de la cei pe care i-a ajutat pentru propriul lor bine, banii fiind depusi la banci din Panama si Elvetia si la Ambasada Sovietica din Georgetown în Guyana (cf. San Francisco Examiner, 8 ianuarie 1979, dupa ED, p. 63). Caracteristice de baza a acestor grupuri sunt:

- principiul conducatorului unic;

- subordonarea individului fata de grup pentru un scop pretins mai înalt;

- acordul întregului grup;

- conformismul în cadrul grupului;

- ascultarea oarba, fara crâcnire, de conducator.

La aceste grupuri participa cam 130 de instructori de la toate universitatile; 10.000 de absolventi; 600 de participanti anual la Bethel, în Maine; si câteva sute de salariati ai organelor de sanatate, la care se adauga conducatorii organizatiilor religioase, educative si voluntare care au avut creierul spalat la Laboratoarele Nationale de Educare, toti acestia formând o armata pe întreg teritoriul Statelor Unite cu centre coordonatoare la universitatile din Boston, Washington (George Washington University), Philadelphia (Temple University), Dallas în Texas (Metodista de Sud), Chicago, Austin în Texas, Norman în Oklahoma, Salt Lake City în Utah, California (Laboratorul de Educare din Vest), Seattle (Washington) si la laboratorul din Rocky Mountains lânga Denver în Colorado. Spalarea creierului se întinde ca un cancer peste America si este finantata de guvern cu bani publici în ciuda avertismentelor unuia ca dr. Irvyn Yacom, care, desi evreu, s-a ridicat împotriva ei înca din 1975; caci dupa cum nu toti evreii sunt sionisti si-i urasc pe crestini, tot asa nu toti evreii fac parte din conspiratia francmasonica de înrobire a "vitelor umane". Un alt evreu care dezaproba spalarea creierului la copii este dr. Thomas J. Cottle din Cambridge în Massachusetts. Dr. Cottle arata ca principiul participarii voluntare nu se aplica la copii, care nu se pot apara atunci când sunt obligati sa raspunda la întrebari de tipul: "Parintii tai dorm în acelasi pat?" sau "Taticul se urca pe mamica si mamica geme?". "Pe când acesti copii ajung la facultate, nu mai au conceptul de viata personala", arata el - degeaba însa, caci UNESCO, Organizatia Mondiala a Sanatatii, Departamentul de Sanatate, Educatie si Ajutor Social din guvernul american, si Asociatia Nationala a Educatorilor impun spalarea creierului la copii, rezultatul fiind cresterea numarului sinuciderilor la copiii de 15-19 ani. Procentul de sinucideri cel mai ridicat este la tinerii între 20 si 24 de ani. Spalarea creierului era o industrie cu profit de 35 milioane de dolari pe an în 1971 (ED, pp. 65-67).